NEMÚȚ, nemuțuri, s. n. (Popular) Rudă, neam2 (3). Copii mici în legănuț, Nu știu cine li-i nemuț. ȘEZ. II 80.

NEMÚȚ, nemuțuri, s. n. (Pop.) Rudă; neam. – Din neam + suf. -uț.

nemúț, nemúțuri, s.n. (reg.) neam.