Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru nemuritor

NEMURIT├ôR, -O├üRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (├«n unele concep╚Ťii religioase ╚Öi ├«n basme) (Fiin╚Ť─â, suflet) care nu moare niciodat─â, care tr─âie╚Öte ve╚Önic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit s─â reziste timpului, care este destinat s─â tr─âiasc─â ve╚Önic ├«n amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrit─â╚Ťii eterne; nepieritor. ÔÇô Pref. ne- + muritor.
NEMURIT├ôR, -O├üRE, nemuritori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (├Än unele concep╚Ťii religioase ╚Öi ├«n basme) (Fiin╚Ť─â, suflet) care nu moare niciodat─â, care tr─âie╚Öte ve╚Önic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit s─â reziste timpului, care este destinat s─â tr─âiasc─â ve╚Önic ├«n amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrit─â╚Ťii eterne; nepieritor. ÔÇô Ne- + muritor.
NEMURIT├ôR, -O├üRE, nemuritori, -oare, adj. (├Än concep╚Ťiile religioase, ├«n basme) Care nu moare niciodat─â. V. etern. Dar cum ai vrea s─â m─â cobor? Au nu-n╚Ťelegi tu oare Cum c─â eu s├«nt nemuritor ╚śi tu e╚Öti muritoare? EMINESCU, O. I 172. ÔÖŽ Fig. Care r─âm├«ne ve╚Önic ├«n amintirea oamenilor, care se bucur─â de o glorie etern─â; nepieritor, etern. Nemuritor e ╚Öi Petroniu Care-a descris cu-at├«ta verv─â banchetul lui Trimalcion. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 80. Virgil a imitat pe Omer, Dante pe Virgil... ╚Öi cu toate acestea s├«nt nemuritori! BOLINTINEANU, O. 358.
nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre
nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; f. sg. și pl. nemuritoáre, g.-d. sg. art. nemuritoárei
NEMURITOÁRE s. v. flori-de-paie, imortelă.
NEMURITÓR adj. v. veșnic.
Nemuritor Ôëá trec─âtor, pieritor, muritor
NEMURITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (negativ de la muritor) Care trăiește veșnic în amintire. /ne- + muritor
nemuritor a. 1. nesupus mor╚Ťii: sufletul e nemuritor; 2. neperitor: nume nemuritor. ÔĽĹ m. pl. divinit─â╚Ťile p─âg├ónismului.
nemurit├│r, -o├íre adj. Care nu ma─ş moarte, imortal, etern.
nemuritoare s. v. FLORI-DE-PAIE. IMORTEL─é.
NEMURITOR adj. etern, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, perpetuu, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)

Nemuritor dex online | sinonim

Nemuritor definitie

Intrare: nemuritor (adj.)
nemuritor adjectiv
Intrare: nemuritor (s.m.)
nemuritor substantiv masculin