nemuritoare definitie

13 definiții pentru nemuritoare

NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (În unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Ne- + muritor.
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj. (În concepțiile religioase, în basme) Care nu moare niciodată. V. etern. Dar cum ai vrea să mă cobor? Au nu-nțelegi tu oare Cum că eu sînt nemuritor Și tu ești muritoare? EMINESCU, O. I 172. ♦ Fig. Care rămîne veșnic în amintirea oamenilor, care se bucură de o glorie eternă; nepieritor, etern. Nemuritor e și Petroniu Care-a descris cu-atîta vervă banchetul lui Trimalcion. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 80. Virgil a imitat pe Omer, Dante pe Virgil... și cu toate acestea sînt nemuritori! BOLINTINEANU, O. 358.
nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre
nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; f. sg. și pl. nemuritoáre, g.-d. sg. art. nemuritoárei
NEMURITOÁRE s. v. flori-de-paie, imortelă.
NEMURITÓR adj. v. veșnic.
Nemuritor ≠ trecător, pieritor, muritor
NEMURITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (negativ de la muritor) Care trăiește veșnic în amintire. /ne- + muritor
nemuritor a. 1. nesupus morții: sufletul e nemuritor; 2. neperitor: nume nemuritor. ║ m. pl. divinitățile păgânismului.
nemuritór, -oáre adj. Care nu maĭ moarte, imortal, etern.
nemuritoare s. v. FLORI-DE-PAIE. IMORTELĂ.
NEMURITOR adj. etern, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, perpetuu, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)

nemuritoare dex

Intrare: nemuritor (adj.)
nemuritor adjectiv
Intrare: nemuritoare
nemuritoare substantiv feminin
Intrare: nemuritoare
nemuritoare