nemurire definitie

2 intrări

22 definiții pentru nemurire

NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).
NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).
NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).
NEMURÍRE s. f. Calitatea (atribuită de diverse religii zeilor și sufletului omenesc) de a nu muri niciodată; faptul de a nu fi supus morții; stare a celui nemuritor. Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare. EMINESCU, O. I 173. ♦ Fig. Glorie veșnică, amintire eternă, faimă nepieritoare, renume. Sînt puțini fericiți cărora soarta le îngăduie să intre, fiind vii încă, în Panteonul nemuririi. ANGHEL, PR. 37. Ocupă-te, te rog, cît mai curînd de aceasta, căci făgăduiesc a te trece la nemurire. GHICA, A. 607. Fericit, măreț acela care Sub un falnic soare Pentru patria sa moare, Nemurire moștenind. ALECSANDRI, P. A. 82.
nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă
nemuríre s. f., g.-d. art. nemurírii
nemurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemurească
nemuríre s. f., g.-d. art. nemurírii
NEMURÍ vb. v. eterniza, imortaliza, perpetua.
NEMURÍRE s. v. veșnicie.
Nemurire ≠ moarte, murire
NEMURÍRE f. 1) rel. Viață fără de moarte; existență veșnică. ◊ La ~ fără sfârșit. 2) fig. Amintire nemuritoare; slavă veșnică. /Din nemuritor
nemurí2, nemurésc, vb. IV refl. (reg.) a deveni sau a fi rudă cu cineva.
nemurì v. a se face nemuritor: prin dalbe lupte să vă nemuriți BOL.
nemurire f. starea celui nemuritor: tu’mi ceri chiar nemurirea mea EM.
înemurésc (mă) v. refl. (d. neam, neamurĭ). Trans. Rar. Mă înrudesc. – Și nem- și înnem-.
1) nemurésc (mă) V. înemuresc.
2) nemurésc v. tr. (d. nemurire). Cuv. ridicul format de cărturari îld. imortalizez saŭ fac nemuritor.
nemuríre f. Imortalitate. La nemurire (iron.) mult, foarte: îmĭ place la nemurire, bețivu sugea la nemurire.
nemuri vb. v. ETERNIZA. IMORTALIZA. PERPETUA.
NEMURIRE s. eternitate, vecie, veșnicie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvîrșie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)

nemurire dex

Intrare: nemuri
nemuri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nemurire
nemurire substantiv feminin