NEMULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. nemulțumitor.

NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Pref. ne- + mulțumi + suf. -tor.

NEMULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. nemulțumitor.

NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. (Reg.) Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Ne- + mulțumi + suf. -tor.

NEMULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. nemulțumitor.

NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. Care nu recunoaște binele primit; nemulțumit, nerecunoscător. (Atestat în forma nemulțămitor) Baba și cu odorul de fiică-sa tot cîrtitoare și nemulțămitoare erau. CREANGĂ, P. 284. ♦ Care nu mulțumește; nesatisfăcător. Rezultate nemulțumitoare. – Variantă: nemulțămitór, -oáre adj.

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre

NEMULȚUMITÓR adj. 1. nesatisfăcător, slab. (Rezultate ~oare.) 2. v. insuficient.

NEMULȚUMITÓR adj., s. v. ingrat, nerecunoscător.

Nemulțumitor ≠ mulțumitor, satisfăcător

nemulțumitór, nemulțumitoáre, adj. (înv. și reg.) 1. nerecunoscător; nemulțumit. 2. (s.m.) răsculat, răzvrătit.

nemulțumitor a. și m. ingrat: el este nemulțumitor către popor ISP.

nemulțămitór, -óare adj. Care nu mulțămește, ingrat: nemulțămitoruluĭ i se ĭa daru (Prov.).

NEMULȚUMITOR adj. nesatisfăcător. (Rezultate ~.)

nemulțumitor adj., s. v. INGRAT. NERECUNOSCĂTOR.