25 definiții pentru nemulțumit
NEMULȚĂMÍ vb. IV
v. nemulțumi. NEMULȚĂMÍT, -Ă adj. v. nemulțumit. NEMULȚUMÍ, nemulțumesc,
vb. IV.
Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [
Var.: (
înv. și
reg.)
nemulțămí vb. IV] –
Pref. ne- +
mulțumi. NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te,
adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. 4 Care exprimă nemulțumire. [
Var.: (
reg.)
nemulțămít, -ă adj.] –
Pref. ne- +
mulțumit. NEMULȚĂMÍ vb. IV
v. nemulțumi. NEMULȚĂMÍT, -Ă adj. v. nemulțumit. NEMULȚUMÍ, nemulțumesc,
vb. IV.
Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [
Var.: (
înv. și
reg.)
nemulțămí vb. IV] –
Ne- +
mulțumi. NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te,
adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care nu este mulțumit; care are o nemulțumire; supărat, mâhnit; contrariat. ♦ Care exprimă nemulțumire. [
Var.: (
reg.)
nemulțămít, -ă adj.] –
Ne- +
mulțumit. NEMULȚĂMÍ vb. IV
v. nemulțumi. NEMULȚĂMÍT, -Ă adj. v. nemulțumit. NEMULȚUMÍ, nemulțumesc,
vb. IV.
Tranz. A pricinui cuiva nemulțumiri; a nu satisface, a indispune, a supăra (pe cineva). Mă voi sili a nu nemulțumi lumea pe unde voi fi. FILIMON, la TDRG. – Variantă:
nemulțămí (NEGRUZZI, S. II 214)
vb. IV.
NEMULȚUMÍT, -Ă, nemulțumiți, -te,
adj. Care nu e mulțumit; nesatisfăcut, neîmpăcat, supărat. (Adverbial) Se uita nemulțumit peste curtea celui la care striga. PREDA, Î. 133. ◊ (Substantivat) Nemulțumitului i se ia darul. -Variantă:
nemulțămít, -ă (NEGRUZZI, S. I 142)
adj. nemulțumí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nemulțumésc,
imperf. 3
sg. nemulțumeá;
conj. prez. 3 să nemulțumeáscă
nemulțumí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemulțumeáscă NEMULȚUMÍ vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.) NEMULȚUMÍT adj. 1. necăjit, supărat, (înv., reg. și fam.) paraponisit. (E tare ~ că n-a putut să...) 2. neîmpăcat, nesatisfăcut. (Un om veșnic ~.) A (se) nemulțumi ≠ a (se) mulțumi, a (se) satisface Nemulțumit ≠ mulțumit, satisfăcut A NEMULȚUMÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să-și piardă buna dispoziție (prin acțiuni sau vorbe nepotrivite); a indispune. /ne- + mulțumi NEMULȚUMÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la mulțumit): ~tului i se ia darul se spune despre o persoană ingrată, care pierde ceea ce a primit. /ne- + mulțumit nemulțumit a. care nu e mulțumit.
nemulțămésc v. tr. Supăr, indispun. – În vest
-mulțu-. nemulțămít, -ă adj. Care nu e mulțămit: numuțămituluĭ i se ĭa daru (Prov.). S.f., pl. e. Vechĭ. Ingratitudine.
NEMULȚUMI vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.) NEMULȚUMIT adj. 1. necăjit, supărat, (înv., reg. și fam.) paraponisit. (E tare ~ că n-a putut să...) 2. neîmpăcat, nesatisfăcut. (Un om veșnic ~.) Nemulțumit dex online | sinonim
Nemulțumit definitie
Intrare: nemulțumi
nemulțămi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
nemulțumi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a