NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Pref. ne- + mișcător.

NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Ne- + mișcător.

NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. Și ochii tăi nemișcători, Sub ochii mei rămîie. EMINESCU, O. I 174. ◊ (Învechit) Avere nemișcătoare = avere imobilă. Averile lor mișcătoare și nemișcătoare să se iaie în folosul bisericii. NEGRUZZI, S. I 232. (Fig.) Deși n-am bani... Am averi nemișcătoare! ALECSANDRI, T. I 160.

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

nemișcătór adj. m., pl. nemișcătóri; f. sg. și pl. nemișcătoáre

NEMIȘCĂTÓR adj. v. imobiliar.

NEMIȘCĂTÓR adj. v. fix, imobil, neclintit, nemișcat, stabil.

nemișcător a. ce nu se poate mișca din loc: avere nemișcătoare.

nemișcătór, -oáre adj. Imobil: avere nemișcătoare.

NEMIȘCĂTOR adj. imobil, imobiliar. (Avere ~.)

nemișcător adj. v. FIX. IMOBIL. NECLINTIT. NEMIȘCAT. STABIL.