nemiluit definitie

15 definiții pentru nemiluit

NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă1, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă1.
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă1, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă1.
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Mult. A dat dumnezeu zăpadă nemiluită. DELAVRANCEA, S. 4. ◊ (Adverbial) Zăpada cădea nemiluit. SANDU-ALDEA, U. P. 36. 2. Fără milă, fără cruțare. (Adverbial) S-aține nemiluit pe urma fiarelor din codru. ODOBESCU, S. III 149.
NEMILUÍTA s. f. (Numai în expr.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug, foarte mult, cu ghiotura. Vitele începură apoi să piară cu nemiluita. AGÎRBICEANU, S. P. 30.
nemiluít (rar) adj. m., pl. nemiluíți; f. nemiluítă, pl. nemiluíte
!nemiluíta (cu ~) loc. adv.
nemiluít adj. m., pl. nemiluíți; f. sg. nemiluítă, pl. nemiluíte
nemiluíta s. f. art.
NEMILUÍT adj. v. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.
NEMILUÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la miluit): Cu ~ta în cantitate foarte mare. /cf. milă
nemiluit a. care n’a fost miluit. ║ adv. 1. nemilos: îi trage nemiluit; 2. cu ghiotura: în cap avea păr cu nemiluita.
nechimu(r)luíta (cu) loc. adv. (d. ung. kimélni, a cruța orĭ d. kimúlni, a conteni, de unde s’a format un verb dispărut a chimului, „a cruța” orĭ „a conteni”). Nord. Fără măsură, fără cruțare, fără socoteală: a cheltui cu nemichirluita (Sev. și Rev. I. Crg. 13, 82), potopea vitele cu nechimuluita (Șez. 30, 195). – În restu țăriĭ cu nemiluita (infl. de a milui). V. chemuluĭesc.
nemiluít, -ă adj. Care n’a fost miluit. Cu nemiluita V. nechimuluita.
nemiluit adj. v. CRUD. HAIN. IMPLACABIL. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEMILOSTIV.
cu nemiluita expr. mult, din belșug.

nemiluit dex

Intrare: nemiluit
nemiluit adjectiv