Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru nemiluit

NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă1, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă1.
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă1, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă1.
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Mult. A dat dumnezeu zăpadă nemiluită. DELAVRANCEA, S. 4. ◊ (Adverbial) Zăpada cădea nemiluit. SANDU-ALDEA, U. P. 36. 2. Fără milă, fără cruțare. (Adverbial) S-aține nemiluit pe urma fiarelor din codru. ODOBESCU, S. III 149.
NEMILUÍTA s. f. (Numai în expr.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug, foarte mult, cu ghiotura. Vitele începură apoi să piară cu nemiluita. AGÎRBICEANU, S. P. 30.
nemiluít (rar) adj. m., pl. nemiluíți; f. nemiluítă, pl. nemiluíte
!nemiluíta (cu ~) loc. adv.
nemiluít adj. m., pl. nemiluíți; f. sg. nemiluítă, pl. nemiluíte
nemiluíta s. f. art.
NEMILUÍT adj. v. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.
NEMILUÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la miluit): Cu ~ta în cantitate foarte mare. /cf. milă
nemiluit a. care n’a fost miluit. ║ adv. 1. nemilos: îi trage nemiluit; 2. cu ghiotura: în cap avea păr cu nemiluita.
nechimu(r)luíta (cu) loc. adv. (d. ung. kimélni, a cruța orĭ d. kimúlni, a conteni, de unde s’a format un verb dispărut a chimului, „a cruța” orĭ „a conteni”). Nord. Fără măsură, fără cruțare, fără socoteală: a cheltui cu nemichirluita (Sev. și Rev. I. Crg. 13, 82), potopea vitele cu nechimuluita (Șez. 30, 195). – În restu țăriĭ cu nemiluita (infl. de a milui). V. chemuluĭesc.
nemiluít, -ă adj. Care n’a fost miluit. Cu nemiluita V. nechimuluita.
nemiluit adj. v. CRUD. HAIN. IMPLACABIL. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEMILOSTIV.
cu nemiluita expr. mult, din belșug.

nemiluit definitie

nemiluit dex

Intrare: nemiluit
nemiluit adjectiv