NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Pref. ne- + milostiv.

NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. Nemilos. – Ne- + milostiv.

NEMILOSTÍV, -Ă, nemilostivi, -e, adj. (Despre oameni) Fără milă, crud, cumplit. Crud și nemilostiv, sălbatic. DRĂGHICI, R. 156. ◊ (Adverbial) S-au abătut asupră-i toate urgiile biblice, mai nemilostiv ca asupra lui Iov. C. PETRESCU, A. R. 17. ♦ Fig. (Despre o boală) Cu caracter grav, fără leac; nemilos. [Gr. Alexandrescu] a fost lovit de o boală nemilostivă care l-a ținut aproape un sfert de secol, mort între cei vii. GHICA, S. A. 133.

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. nemilostívă, pl. nemilostíve

nemilostív adj. m., pl. nemilostívi; f. sg. nemilostívă, pl. nemilostíve

NEMILOSTÍV adj. v. crud.

Nemilostiv ≠ milostiv

nemilostiv a. care nu e milostiv.

nemilostív, -ă adj. Care nu e milostiv.

NEMILOSTIV adj. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg.

nemilostív, -ă, nemilostivi, -e adj. Nemilos. ♦ (Reg., subst. f. pl.) Una dintre denumirile ielelor. – Din ne- + milostiv.