nemijlocit definitie

10 definiții pentru nemijlocit

NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Ne- + mijlocit.
NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj. Direct, pe o cale neocolită, fără ceva intermediar. (Adverbial) Am văzut că lucrul nu se mai poate tracta nemijlocit în parlament. GHICA, A. 165.
nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. nemijlocítă, pl. nemijlocíte
nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíți; f. sg. nemijlocítă, pl. nemijlocíte
NEMIJLOCÍT adj., adv. 1. adj. v. direct. 2. adv., adj. v. personal. 3. adj. direct, imediat. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)
NEMIJLOCÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la mijlocit) Care se face direct, fără nici o mijlocire. /ne- + mijlocit
nemijlocit a. imediat.
nemijlocít, -ă adj. Imediat. Adv. A urma nemijlocit.
NEMIJLOCIT adj., adv. 1. adj. direct, (rar) nemediat. (Comunicație, legătură ~.) 2. adv., adj. direct, personal. (Tratează ~ cu el; are relații ~ cu el.) 3. adj. direct, imediat. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)

nemijlocit dex

Intrare: nemijlocit
nemijlocit adjectiv