Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru nemijlocit

NEMIJLOC├ŹT, -─é, nemijloci╚Ťi, -te, adj., adv. (Care se face) f─âr─â mijlocirea vreunei persoane, f─âr─â interpunerea vreunei fapte, ├«nt├ómpl─âri etc. din afar─â, pe o cale neocolit─â, direct. ÔÇô Pref. ne- + mijlocit.
NEMIJLOC├ŹT, -─é, nemijloci╚Ťi, -te, adj., adv. (Care se face) f─âr─â mijlocirea vreunei persoane, f─âr─â interpunerea vreunei fapte, ├«nt├ómpl─âri etc. din afar─â, pe o cale neocolit─â, direct. ÔÇô Ne- + mijlocit.
NEMIJLOC├ŹT, -─é, nemijloci╚Ťi, -te, adj. Direct, pe o cale neocolit─â, f─âr─â ceva intermediar. (Adverbial) Am v─âzut c─â lucrul nu se mai poate tracta nemijlocit ├«n parlament. GHICA, A. 165.
nemijloc├şt adj. m., pl. nemijloc├ş╚Ťi; f. nemijloc├şt─â, pl. nemijloc├şte
nemijloc├şt adj. m., pl. nemijloc├ş╚Ťi; f. sg. nemijloc├şt─â, pl. nemijloc├şte
NEMIJLOC├ŹT adj., adv. 1. adj. v. direct. 2. adv., adj. v. personal. 3. adj. direct, imediat. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)
NEMIJLOC├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi adverbial (negativ de la mijlocit) Care se face direct, f─âr─â nici o mijlocire. /ne- + mijlocit
nemijlocit a. imediat.
nemijloc├şt, -─â adj. Imediat. Adv. A urma nemijlocit.
NEMIJLOCIT adj., adv. 1. adj. direct, (rar) nemediat. (Comunica╚Ťie, leg─âtur─â ~.) 2. adv., adj. direct, personal. (Trateaz─â ~ cu el; are rela╚Ťii ~ cu el.) 3. adj. direct, imediat. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)

Nemijlocit dex online | sinonim

Nemijlocit definitie

Intrare: nemijlocit
nemijlocit adjectiv