nemișcare definitie

14 definiții pentru nemișcare

NEMIȘCÁRE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; imobilitate, neclintire; absență a oricărei mișcări; liniște. ♦ Lipsă de acțiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerție. – Pref. ne- + mișcare.
NEMIȘCÁRE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; imobilitate, neclintire; absență a oricărei mișcări; liniște. ♦ Lipsă de acțiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerție. – Ne- + mișcare.
NEMIȘCÁRE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; faptul de a nu se mișca; imobilitate. Se uită la maică-sa în deplină nemișcare. DUMITRIU, N. 40. Pulberea fină de zăpadă, răscolită din nemișcarea de două săptămîni, s-a învălurat în dune ciudate. C. PETRESCU, A. 274. Brazii stau în nemișcare. TOPÎRCEANU, B. 24.
nemișcáre s. f., g.-d. art. nemișcắrii
nemișcáre s. f., g.-d. art. nemișcării; pl. nemișcări
NEMIȘCÁRE s. 1. v. imobilitate. 2. fixitate, imobilitate, neclintire, stabilitate. (~ dunelor.) 3. încremenire, înlemnire. (Rămăsese într-o stare de totală ~.)
NEMIȘCÁRE s. v. inactivitate, inacțiune, inerție, neactivitate, pasivitate.
Nemișcare ≠ mișcare, mobilism
NEMIȘCÁRE f. fig. (negativ de la mișcare) Lipsă de activitate; inactivitate; pasivitate. /ne- + mișcare
nemișcare f. starea celor nemișcate.
nemișcáre f. Inerție, starea de a fi nemișcat.
NEMIȘCARE s. 1. fixitate, imobilitate, inerție, neclintire, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. fixitate, imobilitate, neclintire, stabilitate. (~ dunelor.) 3. încremenire, înlemnire. (Rămăsese într-o stare de totală ~.)
nemișcare s. v. INACTIVITATE. INACȚIUNE. INERȚIE. NEACTIVITATE. PASIVITATE.
NEMIȘCARE. Subst. Nemișcare, imobilitate, imobilizare, neclintire, încremenire, înmărmurire, înlemnire, împietrire (fig.), petrificare (fig.), înțepenire; fixitate, imuabilitate; fixare, înțepenire, amorțeală, prindere. Stagnare, oprire pe loc, rămînere pe loc; inactivitate, inacțiune (rar), inerție (fig.), pasivitate, apatie. Sedentarism, viață sedentară, oblomovism (livr.). Adormire, somn. Letargie; anchiloză; paralizie. Adj. Nemișcat, nemișcător, fix, imobil, imobilizat, pironit, ținut pe loc, țintuit locului, bătut în cuie (fig.), neclintit, neclătit (înv.), nesmintit (înv. și reg.), încremenit, înmărmurit, împietrit (fig.), petrificat (fig.), înlemnit, înțepenit, înghețat (fig.); imuabil, permanent, constant; stagnant, inactiv, înert, pasiv; sedentar. Vb. A imobiliza, a țintui pe cineva locului, a fixa, a înțepeni, a prinde, a pironi. A sta (a rămîne) înlemnit, a sta (a rămîne) înmărmurit, a sta neclintit, a sta (a ședea) lipcă, a sta pe (în) loc, a sta (a rămîne) locului, a sta (a rămîne) ca țintuit locului (pe loc, în loc), a sta ca o stană (ca un stîlp) de piatră, a sta ca o statuie, a sta piatră (țeapăn, înfipt în pămînt), a se ține nemișcat, a nu se clinti din loc, a nu se mișca din loc, a rămîne nemișcat; a încremeni, a înmărmuri, a rămîne de marmură, a rămîne tablou, a împietri (fig.), a se petrifica (fig.), a înlemni, a înțepeni, a îngheța (fig.), a-i îngheța (cuiva) inima (sîngele în vine). A stagna, a se opri, a nu înainta, a nu se dezvolta, a nu progresa, a bate pasul pe loc. V. inactivitate, indolență, inerție, moliciune, odihnă, somn.

nemișcare dex

Intrare: nemișcare
nemișcare substantiv feminin