Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru nemernici

NEM├ëRNIC, -─é, nemernici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. (Om) tic─âlos, infam, m├ór╚Öav. ÔÖŽ (Om) de nimic, f─âr─â valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de mil─â, s─ârman. 3. (├Änv.) (Om) str─âin, pribeag, prip─â╚Öit. ÔÇô Din sl. nam─Ľr─ęn┼ş ÔÇ×care vineÔÇŁ.
NEMERNIC├Ź vb. IV. 1. Intranz. (├Änv. ╚Öi reg.) A pribegi, a r─ât─âci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva ├«ntr-o stare jalnic─â, nefericit─â, mizer─â. ÔÇô Din nemernic.
NEM├ëRNIC, -─é, nemernici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. (Om) tic─âlos, infam, m├ór╚Öav. ÔÖŽ (Om) de nimic, f─âr─â valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de mil─â, s─ârman. 3. (├Änv.) (Om) str─âin, pribeag, prip─â╚Öit. ÔÇô Din sl. nam─Ľr─ęn┼ş ÔÇ×care vineÔÇŁ.
NEMERNIC├Ź, nemernicesc, vb. IV. 1. Intranz. (├Änv. ╚Öi reg.) A pribegi, a r─ât─âci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva ├«ntr-o stare jalnic─â, nefericit─â, mizer─â. ÔÇô Din nemernic.
NEM├ëRNIC, -─é, nemernici, -e, adj. 1. Tic─âlos, mi╚Öel, m├«r╚Öav, infam. F─âcu trei pa╚Öi ╚Öi b─âtu pe nemernicii boieri ├«n frunte ╚Öi-n piept. SADOVEANU, O. VII 74. Craiu-nchide cu groaz─â ochii s─âi; Cunoa╚Öte ce nemernic a fost ╚Öi, de v─âp─âi Cuprins, mai tare pl├«nge ╚śi-l arde-n suflet vina. CO╚śBUC, P. II 184. ÔÖŽ De nimic, f─âr─â valoare, nevrednic, neputincios. Se socotea nemernic─â, umilit─â. SLAVICI, N. II 207. N-a apucat s─â ridice nemernicul m├«na ╚Öi a picat gr─âmad─â, tr─âsnit. CARAGIALE, O. III 194. Norocul, ╚Ötii, at├«rn─â de la un fir de a╚Ť─â, Slab omului nemernic, bun celui iscusit. ALECSANDRI, T. II 108. Traiul vostru s─â fie m├«r╚Öav ╚Öi nemernic. NEGRUZZI, S. I 233. ÔŚŐ (Substantivat) Ce te-ai culcat aici, nemernice, s─â te vad─â ├«mp─âr─âti╚Ťa ╚Öi s─â fug─â din gr─âdin─â, sc├«rbit─â de ur├«╚Ťenia ta? VISSARION, B. 26. Nemernicii nu se bat de fa╚Ť─â. ISPIRESCU, M. V. 50. 2. Vrednic de mil─â, s─ârman, jalnic. Nemernic este omul ce n-a-nt├«lnit pe cale O ginga╚Ö─â p─âreche ├«n cursul vie╚Ťii sale. ALECSANDRI, P. III 153. Acum trupa cam ╚Öchioap─â, cam nemernic─â, era plin─â de... speran╚Ť─â ├«n viitoriul ei. NEGRUZZI, S. I 343. ÔŚŐ (Substantivat) Din v├«rful acestui codru, mai arunc─âm, nemernicii de noi, c├«te-o c─âut─âtur─â jalnic─â spre mun╚Ťii Neam╚Ťului. CREANG─é, A. 125. 3. (├Änvechit) Str─âin, pribeag, prip─â╚Öit. Nu te bucura a╚Öa degrab─â, c─â ├«nc─â e╚Öti nemernic─â pe aceste locuri. CREANG─é, P. 95. Se g─âsea nemernic, pribegit din ╚Ťara sa. NEGRUZZI, S. I 117. ÔÇô Variant─â: nim├ęrnic, -─â (SBIERA, P. 49) adj.
NEMERNIC├Ź, nemernicesc, vb. IV. Intranz. (├Änvechit) A umbla pribeag, a pribegi. ╚śi, ca b─âiet str─âin ce se g─âsea, nemernicind el de colo p├«n─â colo pe la u╚Öile oamenilor... s-a oplo╚Öit de la o vreme ├«ntr-un sat. CREANG─é, P. 139. Flori str─âlucitoare se vor deschide ├«n orice loc vom nemernici. NEGRUZZI, S. II 49. S─â umbli nemernicind prin necunoscute locuri. DR─éGHICI, R. 41.
nem├ęrnic adj. m., s. m., pl. nem├ęrnici; adj. f., s. f. nem├ęrnic─â, pl. nem├ęrnice
nemernic├ş (a ~) (├«nv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nemernic├ęsc, imperf. 3 sg. nemernice├í; conj. prez. 3 s─â nemernice├ísc─â
nem├ęrnic adj. m., s. m., pl. nem├ęrnici; f. sg. nem├ęrnic─â, g.-d. art. nem├ęrnicei, pl. nem├ęrnice
nemernic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nemernic├ęsc, imperf. 3 sg. nemernice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. nemernice├ísc─â
NEMÉRNIC adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.
NEMÉRNIC adj., s. v. ticălos.
NEMÉRNIC adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, pribeag, pripășit, slăbănog, străin, venetic.
NEMERNIC├Ź vb. v. hoin─âri, vagabonda.
Nemernic Ôëá vrednic
NEM├ëRNIC ~c─â (~ci, ~ce) ╚Öi substantival (despre persoane) 1) Care este de nimic; lipsit de valoare; netrebnic. 2) Care este ├«n stare s─â comit─â fapte nedemne; infam; josnic; abject; afurisit; tic─âlos; m├ór╚Öav; netrebnic. 3) ├«nv. Care treze╚Öte comp─âtimire; nenorocit; netrebnic. 4) ├«nv. Care a venit din alt─â parte; venetic. /<sl. nam─Ľrinu
nemernic a. ╚Öi m. 1. str─âin: se g─âsia nemernic, pribegit din ╚Ťara sa NEGR.; fig. sufletu-i nemernic, g├óndu-i r─ât─âcit AL.; 2. vagabond; 3. om de nimic, tic─âlos: a b─âut ca un nemernic ISP. [Derivat din nemeri: sensul peiorativ modern e motivat de accep╚Ťiunea intermediar─â ┬źvagabond┬╗].
nemernic├Č v. a vagabonda: nemernicind pe la u╚Öile oamenilor CR.
nem├ęrnic, -─â adj. (vsl. nam─şer─şnik┼ş, s├«rb. namernik, care se nemere╚Öte, care vine din ├«nt├«mplare. V. nemeresc). Vech─ş. Str─âin, vagabond. Az─ş. Om de nimic, p─âc─âtos, tic─âlos. ÔÇô La Con. 276 ╚Öi 278 ni-.
nemernic├ęsc v. intr. (d. nemernic) Vech─ş. Imigrez. Az─ş. Rar. Vagabondez, r─ât─âcesc.
nemernic adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIA╚ś. S─éRAC. S─éRMAN.
nemernic adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PR─éP─éDIT. PRIBEAG. PRIP─é╚śIT. SL─éB─éNOG. STR─éIN. VENETIC.
NEMERNIC adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mi╚Öel, mizerabil, m├«r╚Öav, nedemn, nelegiuit, netrebnic, tic─âlos, (pop.) becisnic, (├«nv. ╚Öi reg.) tic─âit, (reg.) p─âl─âvatic, proclet, (Ban.) beda╚Ö, (├«nv.) f─âr─âdelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mi╚Öel, mi╚Öelesc, mizerabil, m├«r╚Öav, nedemn, nelegiuit, netrebnic, ru╚Öinos, scelerat, tic─âlos, (livr.) ignobil, sacrileg, (├«nv. ╚Öi pop.) par╚Öiv, sc├«rnav, (Mold.) chiolh─ânos, (├«nv.) blestem─â╚Ťesc, f─âr─âdelege, sc├«rbavnic, sc├«rbelnic, sc├«rbit, veri-ga╚Ö, verig─â╚Öos, (fig.) murdar, spurcat. (Fapt─â ~.) 3. s. bandit, tic─âlos, t├«lhar. (Un ~ de negustor.)
nemernici vb. v. HOIN─éRI. VAGABONDA.

Nemernici dex online | sinonim

Nemernici definitie

Intrare: nemernic (adj.)
nemernic adjectiv
Intrare: nemernici
nemernici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nemernic (s.m.)
nemernic substantiv masculin