nemernici definitie

24 definiții pentru nemernici

NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.
NEMERNICÍ vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.
NEMERNICÍ, nemernicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.
NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -e, adj. 1. Ticălos, mișel, mîrșav, infam. Făcu trei pași și bătu pe nemernicii boieri în frunte și-n piept. SADOVEANU, O. VII 74. Craiu-nchide cu groază ochii săi; Cunoaște ce nemernic a fost și, de văpăi Cuprins, mai tare plînge Și-l arde-n suflet vina. COȘBUC, P. II 184. ♦ De nimic, fără valoare, nevrednic, neputincios. Se socotea nemernică, umilită. SLAVICI, N. II 207. N-a apucat să ridice nemernicul mîna și a picat grămadă, trăsnit. CARAGIALE, O. III 194. Norocul, știi, atîrnă de la un fir de ață, Slab omului nemernic, bun celui iscusit. ALECSANDRI, T. II 108. Traiul vostru să fie mîrșav și nemernic. NEGRUZZI, S. I 233. ◊ (Substantivat) Ce te-ai culcat aici, nemernice, să te vadă împărătița și să fugă din grădină, scîrbită de urîțenia ta? VISSARION, B. 26. Nemernicii nu se bat de față. ISPIRESCU, M. V. 50. 2. Vrednic de milă, sărman, jalnic. Nemernic este omul ce n-a-ntîlnit pe cale O gingașă păreche în cursul vieții sale. ALECSANDRI, P. III 153. Acum trupa cam șchioapă, cam nemernică, era plină de... speranță în viitoriul ei. NEGRUZZI, S. I 343. ◊ (Substantivat) Din vîrful acestui codru, mai aruncăm, nemernicii de noi, cîte-o căutătură jalnică spre munții Neamțului. CREANGĂ, A. 125. 3. (Învechit) Străin, pribeag, pripășit. Nu te bucura așa degrabă, că încă ești nemernică pe aceste locuri. CREANGĂ, P. 95. Se găsea nemernic, pribegit din țara sa. NEGRUZZI, S. I 117. – Variantă: nimérnic, -ă (SBIERA, P. 49) adj.
NEMERNICÍ, nemernicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A umbla pribeag, a pribegi. Și, ca băiet străin ce se găsea, nemernicind el de colo pînă colo pe la ușile oamenilor... s-a oploșit de la o vreme într-un sat. CREANGĂ, P. 139. Flori strălucitoare se vor deschide în orice loc vom nemernici. NEGRUZZI, S. II 49. Să umbli nemernicind prin necunoscute locuri. DRĂGHICI, R. 41.
nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice
nemernicí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 să nemerniceáscă
nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; f. sg. nemérnică, g.-d. art. nemérnicei, pl. nemérnice
nemernicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicésc, imperf. 3 sg. nemerniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemerniceáscă
NEMÉRNIC adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.
NEMÉRNIC adj., s. v. ticălos.
NEMÉRNIC adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, pribeag, pripășit, slăbănog, străin, venetic.
NEMERNICÍ vb. v. hoinări, vagabonda.
Nemernic ≠ vrednic
NEMÉRNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre persoane) 1) Care este de nimic; lipsit de valoare; netrebnic. 2) Care este în stare să comită fapte nedemne; infam; josnic; abject; afurisit; ticălos; mârșav; netrebnic. 3) înv. Care trezește compătimire; nenorocit; netrebnic. 4) înv. Care a venit din altă parte; venetic. /<sl. namĕrinu
nemernic a. și m. 1. străin: se găsia nemernic, pribegit din țara sa NEGR.; fig. sufletu-i nemernic, gându-i rătăcit AL.; 2. vagabond; 3. om de nimic, ticălos: a băut ca un nemernic ISP. [Derivat din nemeri: sensul peiorativ modern e motivat de accepțiunea intermediară «vagabond»].
nemernicì v. a vagabonda: nemernicind pe la ușile oamenilor CR.
nemérnic, -ă adj. (vsl. namĭerĭnikŭ, sîrb. namernik, care se nemerește, care vine din întîmplare. V. nemeresc). Vechĭ. Străin, vagabond. Azĭ. Om de nimic, păcătos, ticălos. – La Con. 276 și 278 ni-.
nemernicésc v. intr. (d. nemernic) Vechĭ. Imigrez. Azĭ. Rar. Vagabondez, rătăcesc.
nemernic adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.
nemernic adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. PRIBEAG. PRIPĂȘIT. SLĂBĂNOG. STRĂIN. VENETIC.
NEMERNIC adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, veri-gaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 3. s. bandit, ticălos, tîlhar. (Un ~ de negustor.)
nemernici vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA.

nemernici dex

Intrare: nemernic (adj.)
nemernic adjectiv
Intrare: nemernici
nemernici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nemernic (s.m.)
nemernic substantiv masculin