Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

35 defini╚Ťii pentru nemerit

NEMER├Ź vb. IV v. nimeri.
NEMER├ŹT, -─é adj. v. nimerit.
NIMER├Ź, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ÔÖŽ A lovi ├«n ╚Ťint─â. 2. Intranz. A sosi (pe nea╚Öteptate, din ├«nt├ómplare) ├«ntr-un anumit loc, ├«ntr-un moment anume etc. ÔÖŽ Refl. A se afla prezent undeva (din ├«nt├ómplare). 3. Tranz. A g─âsi pe cineva sau ceva (din ├«nt├ómplare sau aleg├ónd ├«ntre mai multe posibilit─â╚Ťi). 4. Intranz. A g─âsi calea potrivit─â pentru o anumit─â situa╚Ťie sau ├«mprejurare; a izbuti s─â realizeze scopul propus. ÔÖŽ A ghici. 5. Refl. A se ├«nt├ómpla ca ceva sau cineva s─â fie ├«ntr-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se ├«nt├ómpla (incidental). ÔŚŐ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereal─â, la ├«nt├ómplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemer├ş vb. IV] ÔÇô Din bg. nameria.
NIMER├ŹT, -─é, nimeri╚Ťi, -te, adj. 1. Care este bine g─âsit, bine ales, care este adecvat situa╚Ťiei, scopului; corespunz─âtor, indicat, potrivit. ÔÖŽ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reu╚Öit, izbutit. [Var.: (reg.) nemer├şt, -─â adj.] ÔÇô V. nimeri.
NEMER├Ź vb. IV v. nimeri.
NEMER├ŹT, -─é adj. v. nimerit.
NIMER├Ź, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ÔÖŽ A lovi ├«n ╚Ťint─â. 2. Intranz. A sosi (pe nea╚Öteptate, din ├«nt├ómplare) ├«ntr-un anumit loc, ├«ntr-un moment anume etc. ÔÖŽ Refl. A se afla prezent undeva (din ├«nt├ómplare). 3. Tranz. A g─âsi pe cineva sau ceva (din ├«nt├ómplare sau aleg├ónd ├«ntre mai multe posibilit─â╚Ťi). 4. Intranz. A g─âsi calea potrivit─â pentru o anumit─â situa╚Ťie sau ├«mprejurare; a izbuti s─â realizeze scopul propus. ÔÖŽ A ghici. 5. Refl. A se ├«nt├ómpla ca ceva sau cineva s─â fie ├«ntr-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se ├«nt├ómpla (incidental). ÔŚŐ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereal─â, la ├«nt├ómplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemer├ş vb. IV] ÔÇô Din bg. nameria.
NIMER├ŹT, -─é, nimeri╚Ťi, -te, adj. 1. Care este bine g─âsit, bine ales, care este adecvat situa╚Ťiei, scopului; corespunz─âtor, indicat, potrivit. ÔÖŽ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reu╚Öit, izbutit. [Var.: (reg.) nemer├şt, -─â adj.] ÔÇô V. nimeri.
NEMER├Ź vb. IV v. nimeri.
NEMER├ŹT1 s. n. v. nimerit1.
NEMER├ŹT2, -─é adj. v. nimerit2.
NIMER├Ź, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge, a lovi (unde trebuie) cu un obiect aruncat sau cu proiectilul unei arme. Se ├«nt├«mpla s─â nu nimereasc─â paserile cu s─âgeata. CREANG─é, P. 245. Palo╚Öul mi-l ├«nv├«rtea, ├Än Mogo╚Ö ├«l azv├«rlea, Dar nici c─â mi-l nimerea. ALECSANDRI, P. P. 154. A slobozit un pistol asupr─â-mi, dar nu m-a nimerit. NEGRUZZI, S. I 24. ÔŚŐ Absol. Cu o rugin─â de pu╚Öc─â... nimerea mai bine dec├«t altul cu o carabin─â ghintuit─â. ODOBESCU, S. III 14. 2. Intranz. A ajunge, a sosi undeva, uneori din ├«nt├«mplare, a ajunge la... Sosir─â ├«n Bucure╚Öti diminea╚Ťa ╚Öi nimerir─â tocmai bine spre amiazi ├«n strada Argintari. REBREANU, R. I 268. Se vede c─â tot mai ai oleac─â de noroc, de-ai nimerit tocmai la mine. CREANG─é, P. 90. L├«ng-a Docolinei vad, Nimerit-au, poposit-au... Zece care moc─âne╚Öti. ALECSANDRI, P. II 104. 3. Tranz. A afla, a g─âsi, a descoperi pe cineva sau ceva (printr-o ├«nt├«mplare). Niciodat─â n-a nimerit-o acas─â singur─â. REBREANU, I. 104. Nu ╚Ötia ce s─â fac─â, ca s-o poat─â g─âsi ╚Öi nimeri. ╚śEZ. V. 66. A nimerit orbul Br─âila v. orb. ÔÖŽ Intranz. A da de... ├Äntre-acestea nimeresc peste o urm─â de bou, plin─â cu ap─â limpede. RETEGANUL, P. I 45. 4. Intranz. (Deseori urmat de determin─âri calitative) A g─âsi o cale, o solu╚Ťie pentru o anumit─â situa╚Ťie sau ├«mprejurare; a o potrivi. Acord├«ndu-mi mie o a╚Öa amical─â ╚Öi lingu╚Öitoare prec─âdere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9. ÔŚŐ Tranz. Nu ╚Ötia cum s-o nimereasc─â mai bine. ISPIRESCU, L. 259. (Expr.) A o nimeri ca Ieremia cu oi╚Ötea-n gard v. gard. ÔÖŽ A ghici. Poate m─ârg─âritar! ÔÇô Chiar ai nimerit. DR─éGHICI, R. 98. (Tranz.; atestat ├«n forma nemeri) N-ai nemerit-o: c─â nu-i g├«sc─â, ci-i g├«nsac. CREANG─é, P. 43. 5. Refl. unipers. A se ├«nt├«mpla ca ceva sau cineva s─â fie ├«ntr-un anumit fel sau ├«ntr-un anumit loc. De data asta se nimerise ca s─ârb─âtorile cre╚Ötine╚Öti s─â le facem ╚Öi noi dup─â lege, pe loc, ├«n port. BART, S. M. 96. 6. Refl. A se g─âsi, a se afla (din ├«nt├«mplare) undeva. ├Ämi dau drumul jos, pr─âbu╚Öit, ╚Öi m─â nimeresc cu capul ├«n dreptul unui bolovan. CAMIL PETRESCU, U. N. 279. ÔÖŽ A fi (din ├«nt├«mplare) la ├«ndem├«n─â, a c─âdea sub m├«n─â. [╚Ü─âranii] sp─ârgeau ╚Öi sf─âr├«mau ce se nemerea. REBREANU, R. II 231. 7. Refl. (Popular) A se potrivi, a se asem─âna cu cineva. (Atestat ├«n forma nemeri) Ai, m├«ndro, s─â ne iubim, C-am├«ndoi ne nemerim. BIBICESCU, P. P. 25. ÔÇô Variante: nemer├ş, ├«nnemer├ş vb. IV.
NIMER├ŹT1 s. n. (Numai ├«n expr.) Pe nimerite = a) la nimereal─â, la ├«nt├«mplare. (Atestat ├«n forma nemerit) ╚śi mergea treaba mai pe brodite, mai pe nemerite. DELAVRANCEA, S. 81; b) pe dibuite. De-acolo ╚Ötiau merge acas─â ╚Öi pe nimerite. RETEGANUL, P. I 44. ÔÇô Form─â gramatical─â: (├«n expr.) nimerite. ÔÇô Variant─â: nemer├şt s. n.
NIMER├ŹT2, -─é, nimeri╚Ťi, -te, adj. 1. Conform cu scopul urm─ârit, potrivit, bun, indicat. La o r─âsp├«ntie de drumuri, unde totul ar─âta c─â e un loc nimerit pentru o a╚Öezare omeneasc─â, o cas─â sau dou─â s-au str─âduit s─â se men╚Ťin─â, anevoie. BOGZA, C. O. 241. L─âuda pe fiul de ├«mp─ârat pentru o a╚Öa nimerit─â ╚Öi nea╚Öteptat─â alegere. ISPIRESCU, L. 38. Crezu c─â e momentul nimerit spre a-l aduce la o deplin─â poc─âin╚Ť─â. ODOBESCU, S. III 47. ÔŚŐ (Adverbial) Se ├«ntreceau care de care s─â fac─â baia... mai nimerit de ├«ncropit─â. ISPIRESCU, L. 31. 2. Reu╚Öit, izbutit. Versuri mai vii ╚Öi mai colorate dec├«t cel mai nimerit tabel. ODOBESCU, S. III 82. ÔÇô Variant─â: nemer├şt, -─â (EMINESCU, N. 34, DR─éGHICI, R. 52) adj.
nimer├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nimer├ęsc, imperf. 3 sg. nimere├í; conj. prez. 3 s─â nimere├ísc─â
nimer├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nimer├ęsc, imperf. 3 sg. nimere├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. nimere├ísc─â
NIMER├Ź vb. v. izbuti, reu╚Öi.
NIMER├Ź vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a p─âli, (reg.) a t├ólni, (Transilv.) a t─âl─âli. (A ~ drept ├«n ╚Ťint─â.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treab─â.) 6. (pop. ╚Öi fam.) a o bobi, a o brodi, a o dib─âci. (Cum de ai ~t-o at├ót de bine?) 7. a se ├«nt├ómpla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (├«nv. ╚Öi reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a t─âl─âli, (prin Maram.) a se t├ólni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ s─â fiu ╚Öi cu acolo.) 8. a apuca, a se ├«nt├ómpla, (Munt.) a r─âg─âdui. (├Äl lovea cu ce a ~.) 9. v. c─âdea.
NIMER├ŹT adj. v. bun, izbutit, realizat, reu╚Öit, valoros.
NIMER├ŹT adj., adv. 1. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunz─âtor, cuvenit, indicat, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (├«nv.) cuviincios, r─âspunz─âtor, (fig.) s─ân─âtos. (Calea cea mai ~ pentru...) 2. adv. adecvat, indicat, oportun, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ s─â...) 3. adj. v. propriu. 4. adj. v. binevenit.
nemer├ş (nemer├ęsc, nemer├şt), vb. ÔÇô 1. A lovi la ╚Ťint─â, a ╚Ťinti. ÔÇô 2. A lovi unde trebuie. ÔÇô 3. A afla, a ├«nt├«lni. ÔÇô 4. A veni din ├«nt├«mplare. ÔÇô 5. (Refl.) A se petrece, a avea loc. ÔÇô 6. (Refl.) A coincide, a concorda, a c─âdea de acord. ÔÇô Var. nimeri, ├«nimeri. Sl. nam─Ľriti ÔÇ×a m─âsuraÔÇŁ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 193), cf. bg. namiram ÔÇ×a aflaÔÇŁ, sb. namjeriti ÔÇ×a nimeriÔÇŁ, sl. nam─Ľrjenije ÔÇ×albÔÇŁ. ÔÇô Der. nemerit, adj. (╚Ťintit); nemereal─â, s. f. (├«nt├«mplare); nemernic, adj. (├«nv., str─âin; vagabond, mizerabil), din nemeri (4) cu suf. -nic, sau din sb. nemenik ÔÇ×persoan─â sosit─â din ├«nt├«mplareÔÇŁ; nemernici, vb. (a hoin─âri, a tr├«nd─âvi, a cer╚Öi); nemernicie, s. f. (├«nv., condi╚Ťie de str─âin; hoin─âreal─â, tr├«nd─âveal─â). Pentru semantismul lui nemernic, cf. ╚śeineanu, Semasiol., 204.
A NIMER├Ź ~├ęsc 1. tranz. 1) A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat. * A-l ~ pe cineva a-i face cuiva pe plac; a satisface hat├órul cuiva. A o ~ bine a) a (nu) da gre╚Ö; b) a spune ceva potrivit. 2) A g─âsi pe baza unor informa╚Ťii prealabile. ~ drumul. 2. in-tranz. A ajunge pe nea╚Öteptate (├«ntr-un loc sau ├«ntr-o situa╚Ťie); a se trezi; a se pomeni; a c─âdea; a pica. ~ ├«n ├«ncurc─âtur─â. ÔŚŐ ~ tocmai bine (sau la ╚Ťanc) a veni la momentul potrivit. /<bulg. nameria
A SE NIMER├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A se ├«nt├ómpla s─â fie ├«ntr-un anumit fel. ÔŚŐ Ce se ~e╚Öte indiferent ce; orice. Cu ce se ~e╚Öte cu ori╚Öice. 2) A se afla din ├«nt├ómplare (undeva); a se ├«nt├ómpla. 3) pop. A avea tr─âs─âturi comune; a fi pe potriv─â (unul cu altul); a se potrivi. /<bulg. nameria
NIMER├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A NIMERI. ╚Öi A SE NIMERI. 2) Care corespunde situa╚Ťiei, scopului; potrivit; adecvat. Moment ~. /v. a (se) nimeri
nemer├Č v. 1. a ajunge la timp: a nemerit ├«n ora╚Ö pe ├«nserate; 2. a afla, a g─âsi: ai nemerit casa; 3. a atinge ╚Ťinta: a nemeri cu pu╚Öca; 4. fig. a ghici: nÔÇÖai nemerit; 5. a se potrivi: nu se nemere╚Öte; 6. a se ├«nt├ómpla: se nemerise tata ├«n cas─â. [Slovean NAMERITI SE, a ajunge, a ├«nt├ólni].
nemerit a. 1. atins, lovit: nemerit de glon╚Ť; 2. fig. potrivit: alegere nemerit─â.
nimer├Č v. V. nemer├Č.
nemer├ęsc v. tr. (vsl. na-m─şeriti, a m─âsura, d. m─şera, m─âsur─â; s├«rb. nameriti se na, a ├«nt├«lni, a nemeri; bg. namiram, g─âsesc. V. dumeresc, smeresc, smerin). Lovesc unde am ochit: l-a nimerit cÔÇÖo peatr─â ├«n pic─şor, cu pu╚Öca. G─âsesc ceva stabil: a nemeri drumu. Fig. Ghicesc, brodesc: l-a─ş nemerit (sa┼ş intr. a─ş nemerit) bine c├«nd ─ş-a─ş zis <ho╚Ť>. V. intr. Ajung din ├«nt├«mplare: am nemerit acas─â, an nemerit la el. V. refl. M─â potrivesc: nu se nemere╚Öte ce zic─ş tu cu ce zice el. M─â ├«nt├«mplu, m─â brobodesc: se nemerise s─â fie ╚Öi el acolo (V. zgodesc). ÔÇô ├Än vest ╚Öi ├«ne- sa┼ş ├«nne-, ├«n est ╚Öi nim-.
nemer├şt, -─â adj. Atins, lovit: nemerit de glon╚Ť. Fig. Potrivit, la timp ╚Öi la loc: propunere nemerit─â. Adv. A vorbi nemerit. ÔÇô ├Än est ╚Öi ni-.
nimer├ęsc V. nemeresc.
nimeri vb. v. IZBUTI. REU╚śI.
NIMERI vb. 1. a ajunge, a atinge, a izbi, a lovi, o ochi, a pocni, (pop.) a p─âli, a picni, (reg.) a t├«lni, (Transilv.) a t─âl─âli. (Glon╚Ťul a ~ iepurele.) 2. a ochi, (pop.) a p─âli, (reg.) a t├«lni, (Transilv.) a t─âl─âli. (A ~ drept ├«n ╚Ťint─â.) 3. a (se) potrivi, (Ban. ╚Öi Transilv.) a (se) p─âs─âli. (Potcoava nu se ~.) 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treab─â.) 6. (pop. ╚Öi fam.) a o bobi, a o brodi, a o dib─âci. (Cum de ai ~t-o at├«t de bine?) 7. a se ├«nt├«mpla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (├«nv. ╚Öi reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a t─âl─âli, (prin Maram.) a se t├«lni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ s─â fiu ╚Öi eu acolo.) 8. a apuca, a se ├«nt├«mpla, (Munt.) a r─âg─âdui. (├Äl lovea cu ce ~.) 9. a c─âdea, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (S─ârb─âtoarea s-a ~ ├«ntr-o s├«mb─ât─â.)
nimerit adj. v. BUN. IZBUTIT. REALIZAT. REU╚śIT. VALOROS.
NIMERIT adj., adv. 1. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru...) 2. adv. adecvat, indicat, oportun, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ să...) 3. adj. adecvat, bun, indicat, potrivit, propriu. (Un teren ~ pentru înflorirea artelor.) 4. adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.)
a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard expr. a face o gafă.

Nemerit dex online | sinonim

Nemerit definitie

Intrare: nimeri
nemeri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
nimeri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nimerit
nemerit
nimerit adjectiv