NEMEȘÍE s. f. 1. Stare, calitate, rang de nemeș. 2. (Rar; colectiv) Clasa nemeșilor; totalitatea nemeșilor. – Nemeș + suf. -ie.

NEMEȘÍE s. f. 1. Stare, calitate, rang de nemeș. 2. (Rar; colectiv) Clasa nemeșilor; totalitatea nemeșilor. – Nemeș + suf. -ie.

NEMEȘÍE s. f. 1. Stare, calitate de nemeș. 2. Tagma nemeșilor. De-acum De nemeșie Scrum să s-aleagă și fum! BENIUC, V. 156.

nemeșíe s. f., art. nemeșía, g.-d. nemeșíi, art. nemeșíei

nemeșíe s. f., art. nemeșía, g.-d. nemeșíi, art. nemeșíei

nemeșíe f. Calitatea de nemeș.

nemeșíe, nemeșii, s.f. – (reg.) Calitatea de nemeș (Apșa de Jos). – Din nemeș + suf. -ie (DEX, MDA).