NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Pref. ne- + măsurat.

NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. 1. Care nu poate fi măsurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpânire, de cumpătare în comportări; impulsiv. – Ne- + măsurat.

NEMĂSURÁT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. Fără măsură; care nu poate fi măsurat; incalculabil, nelimitat. În tot trupul copilului s-a revărsat căldura unei fericiri nemăsurate. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfîrșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. IBRĂILEANU, A. 160. Stele pluteau ca niște faruri pe nemăsurata și liniștita mare de întuneric. VLAHUȚĂ, O. A. 158. ♦ Prea mare, excesiv, exagerat. A scăpătat din pricina cheltuielilor nemăsurate cu atîtea petreceri și ziafeturi. CARAGIALE, O. III 61.

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

nemăsurát adj. m., pl. nemăsuráți; f. sg. nemăsurátă, pl. nemăsuráte

NEMĂSURÁT adj. 1. v. nemărginit. 2. v. imens.

nemăsurat a. 1. care covârșește măsura ordinară; 2. fig. imens.

nemăsurát, -ă adj. Fără măsură, imens. Adv. Nemăsurat de mare.

NEMĂSURAT adj. 1. colosal, enorm, imens, nemărginit, nesfîrșit, vast, (livr.) incomensurabil. (O suprafață ~.) 2. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nesfîrșit, nețărmurit, (rar) ilimitat. (Orizont ~.)