NEMÂNGÂÍAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. [Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.

NEMÂNGÂIÁT, -Ă, nemângâiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. [Pr.: -gâ-iat] – Ne- + mângâiat.

NEMÎNGÎIÁT, -Ă, nemîngîiați, -te, adj. Care are o supărare, o durere sufletească mare; care nu poate găsi mîngîiere; neîmpăcat. Luă copilul în brațe și porni într-un plîns nemîngîiat. GANE, N. II 132. Totdeauna se întorcea acasă nemîngîiată cu gîndul că fiu-său nu mai are leac. CARAGIALE, O. III 76. (Cu pronunțare regională) Au stătut pînă a doua zi, nemîngîiet întru această stare. DRĂGHICI, R. 114.

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

nemângâiát adj. m., pl. nemângâiáți; f. sg. nemângâiátă, pl. nemângâiáte

NEMÂNGÂIÁT adj. inconsolabil, neconsolabil, neconsolat. (Văduvă ~.)

NEMÂNGÂIÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la mângâiat) 1) (despre persoane) Care este copleșit de durere; care nu-și găsește alinare. 3) (despre dureri sufletești) Care nu poate fi potolit, alinat. /ne- + mângâiat

nemângâiat a. care nu poate fi mângâiat.

nemîngîĭát, -ă adj. Inconsolabil, care nu poate fi mîngîĭat.

NEMÎNGÎIAT adj. inconsolabil, neconsolabil, neconsolat. (Văduvă ~.)