nemâncat definitie

15 definiții pentru nemâncat

NEMÂNCÁT1, -Ă, nemâncați, -te, adj. Flămând. – Pref. ne- + mâncat1.
NEMÂNCÁT2 s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat2.
NEMÂNCÁT2 s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Ne- + mâncat.
NEMÂNCAT2, -Ă, nemâncați, -te, adj. Flămând. – Ne- + mâncat.
NEMÎNCÁT2, -Ă, nemîncați, -te, adj. Care nu a mîncat; flămînd; p. ext. sărac. Era slăbit, nemîncat, prăfuit. DUMITRIU, P. F. 58.
NEMÎNCÁT1 s. n. (Numai în expr.) Pe nemîncate = fără să fi mîncat, cu stomacul gol. Începură să le guste lacomi, așa, pe nemîncate. CAMIL PETRESCU, O. II 28. În loc să mă-ntrebi: «Ai mîncat tu ceva, măi băiete, astăzi?... ți-o fi foame?», dumneata îmi iei tacrirul pe nemîncate. CARAGIALE, O. III 53. – Formă gramaticală: (în expr.) nemîncate.
nemâncát adj. m., pl. nemâncáți; f. nemâncátă, pl. nemâncáte
!nemâncáte (pe ~) loc. adj., loc. adv.
nemâncát adj. m., pl. nemâncáți; f. sg. nemâncátă, pl. nemâncáte
nemâncát s. n. (pl. nemâncáte în loc. pe ~)
NEMÂNCÁT adj. v. flămând.
NEMÂNCÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la mâncat): Pe ~te fără să fi mâncat ceva; pe stomacul gol. /ne- + mâncat
nemâncat a. care încă n’a mâncat. ║ adv. pe nemâncate, fără a mânca, postind.
nemîncát, -ă adj. Care nu e mîncat. Care n’a mîncat, flămînd. Pe nemîncate, fără să fi mîncat.
NEMÎNCAT adj. flămînd, flămînzit, înfometat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (E veșnic ~.)

nemâncat dex

Intrare: nemâncat
nemâncat adjectiv substantiv neutru