Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru nemâncare

NEMÂNCÁRE s. f. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat; p. ext. foame. – Pref. ne- + mâncare.
NEMÂNCÁRE s. f. Faptul de a nu mânca, de a nu fi mâncat; p. ext. foame. – Ne- + mâncare.
NEMÎNCÁRE s. f. Faptul de a nu mînca sau de a nu fi mîncat; flămînzire, foame. Era sleit... de nesomn, de nemîncare și de harța asta pe viață și pe moarte în care trăia. POPA, V. 81. Să calc pe urmele tale... Leșinat de nemîncare. TEODORESCU, P. P. 307.
nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncắrii
nemâncáre s. f., g.-d. art. nemâncării
NEMÂNCÁRE s. foame. (Mort de ~.)
NEMÎNCARE s. foame. (Mort de ~.)

nemâncare definitie

nemâncare dex

Intrare: nemâncare
nemâncare substantiv feminin