nelucrare definitie

9 definiții pentru nelucrare

NELUCRÁRE s. f. (Înv.) Inactivitate. – Pref. ne- + lucrare.
NELUCRÁRE s. f. (Înv.) Inactivitate. – Ne- + lucrare.
NELUCRÁRE s. f. (Învechit) Inactivitate, repaus. Bathori... sta în acea iarnă în nelucrare. BĂLCESCU, O. II 54. Tu, care petreci timpul în... nelucrare... care în odihnă îți mărginești silința. ALEXANDRESCU, M. 258. ◊ Expr. (Jur.) A lăsa (un proces) în nelucrare = a scoate un proces de pe rol. ♦ Șomaj. Cît pentru cei sănătoși, pe care împrejurări deosebite îi țin într-o nelucrare silită, societatea le este datoare cu muncă. KOGĂLNICEANU, S. A. 80.
nelucráre (înv.) (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. nelucrắrii
nelucráre s. f. (sil. -cra-), g.-d. art. nelucrării
NELUCRÁRE s. v. inactivitate, inacțiune, inerție, neactivitate, pasivitate.
nelucrare f. inacțiune.
nelucráre f. fără pl. Inacțiune: a sta în nelucrare.
nelucrare s. v. INACTIVITATE. INACȚIUNE. INERȚIE. NEACTIVITATE. PASIVITATE.

nelucrare dex

Intrare: nelucrare
nelucrare substantiv feminin
  • silabisire: -cra-