NELUCRÁRE s. f. (Înv.) Inactivitate. – Pref. ne- + lucrare.

NELUCRÁRE s. f. (Înv.) Inactivitate. – Ne- + lucrare.

NELUCRÁRE s. f. (Învechit) Inactivitate, repaus. Bathori... sta în acea iarnă în nelucrare. BĂLCESCU, O. II 54. Tu, care petreci timpul în... nelucrare... care în odihnă îți mărginești silința. ALEXANDRESCU, M. 258. ◊ Expr. (Jur.) A lăsa (un proces) în nelucrare = a scoate un proces de pe rol. ♦ Șomaj. Cît pentru cei sănătoși, pe care împrejurări deosebite îi țin într-o nelucrare silită, societatea le este datoare cu muncă. KOGĂLNICEANU, S. A. 80.

nelucráre (înv.) (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. nelucrắrii

nelucráre s. f. (sil. -cra-), g.-d. art. nelucrării

NELUCRÁRE s. v. inactivitate, inacțiune, inerție, neactivitate, pasivitate.

nelucrare f. inacțiune.

nelucráre f. fără pl. Inacțiune: a sta în nelucrare.

nelucrare s. v. INACTIVITATE. INACȚIUNE. INERȚIE. NEACTIVITATE. PASIVITATE.