neliniști definitie

2 intrări

22 definiții pentru neliniști

NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Pref. ne- + liniște.
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).
NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Ne- + liniște.
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).
NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de îngrijorare, tulburare sufletească, grijă, frămîntare. Copilului însă nu-i trecuse neliniștea pe care n-o mărturisise. DUMITRIU, N. 149. O neliniște grea îl cucerea clipă cu clipă. SADOVEANU, O. VII 161.
NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Tranz. A lipsi de liniște, a umple de neliniște, a tulbura, a îngrijora. Pentru a neliniști în somnul dimineții pe toți oaspeții. La TDRG.
nelíniște s. f., g.-d. art. nelíniștii; pl. nelíniști
neliniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 să nelinișteáscă
nelíniște s. f., g.-d. art. nelíniștii; pl. nelíniști
neliniștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștésc, imperf. 3 sg. nelinișteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nelinișteáscă
NELÍNIȘTE s. 1. v. îngrijorare. 2. v. agitație. 3. (MED.) (livr.) angoasă, anxietate. (Are periodic stări de ~.) 4. v. înfrigurare.
NELINIȘTÍ vb. 1. v. îngrijora. 2. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întârzierea lui.) 3. v. agita. 4. v. păsa. 5. (MED.) (livr.) a angoasa.
Neliniște ≠ liniște
A se neliniști ≠ a se domoli
NELÍNIȘTE ~i f. Lipsă de liniște sufletească. [G.-D. neliniștii] /ne + liniște
A NELINIȘTÍ ~ésc tranz. A face să se neliniștească; a îngrijora. /Din neliniștit
A SE NELINIȘTÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde liniștea; a intra la griji; a se agita; a se frământa; a se îngrijora. /Din neliniștit
neliniște f. lipsă de liniște.
nelíniște f. Lipsă de liniște, agitațĭune.
NELINIȘTE s. 1. frămîntare, grijă, îngrijorare, temere, (livr.) anxietate, impaciîență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.) 2. agitație, frămîntare, neastîmpăr, zbucium, (livr.) impaciență. (Stare de ~ sufletească.) 3. (MED.) (livr.) angoasă, anxietate. (Are periodic stări de ~.) 4. agitație, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastîmpăr, nerăbdare, tensiune. (~ plecării la drum.)
NELINIȘTI vb. 1. a se îngrijora, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta mea.) 2. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.) 3. a se agita, a se frămînta, a se zbuciuma, a se zvîrcoli, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (Nu te mai ~ atîta!) 4. a se îngrijora, a-i păsa, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni și de nimic.)
NELINIȘTE. Subst. Neliniște, frămîntare, tulburare (fig.), fior, emoție, emoționare, îngrijorare, îngrijare (rar), angoasă (livr.), alarmă, alarmare, impaciență (livr.), neastîmpăr, agitație, tulburare (fig.), zbucium, zbuciumare, încordare, anxietate, tensiune (fig.); înfrigurare, febrilitate. Enervare, exasperare, nervozitate, iritare; iritabilitate, irascibilitate, surescitare, surescitație, surescitabilitate. Teamă, teamăt (înv.), temere, temut (rar), aprehensiune (livr.), frică, spaimă, speriat, sperietură, panică, groază, cutremur (fig.), cutremurare (fig.). Adj. Neliniștit, frămîntat (fig.), tulburat (fig.), tulbure (fig.), emoționat, îngrijorat, îngrijat, alarmat, impacient (livr.), neastîmpărat, agitat, zbuciumat, încordat (fig.), anxios, angoasat (livr.), înfrigurat (fig.), febril (fig.). Enervat, exasperat, nervos, iritat, surescitat; iritabil, irascibil, surescitabil. Temător, plin de teamă, cuprins de teamă, aprehensiv (livr.), înfricoșat, înfricat (reg.), înspăimîntat, speriat, îngrozit. Neliniștitor, tulburător, îngrijorător, îngrijitor (înv.), alarmant, surescitant, zbuciumător (rar). Vb. A se neliniști, a se frămînta (fig.), a se tulbura (fig.), a se emoționa, a se îngrijora, a se îngrija (rar), a se alarma, a se impacienta (livr.), a nu avea astîmpăr, a nu-și găsi locul, a se agita (fig.), a se zbuciuma. A se enerva, a se irita, a fi nervos, a avea nervi. A se teme, a-i fi teamă (frică, groază), a se înfricoșa, a se înfrica, a se înspăimînta, a fi înspăimîntat (speriat), a se speria, a se înfiora, a se îngrozi, a se cutremura (fig.). A neliniști, a frămînta (fig.), a tulbura (fig.), a emoționa, a îngrijora, a alarma, a provoca panică, a agita (fig.). A enerva, a exaspera, a irita, a surescita, a scoate din sărite. A înfricoșa, a înspăimînta, a îngrozi, a băga (pe cineva) în sperieți (în toți sperieții), a cutremura (fig.) Adv. Cu neliniște, cu înfrigurare, cu îngrijorare. Cu teamă, cu frică, cu spaimă, cu groază. V. animație, frică, iritare, nestăpînire, temperament, tristețe.

neliniști dex

Intrare: neliniște
neliniște substantiv feminin
Intrare: neliniști
neliniști verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a