NEIZBẤNDĂ, neizbănzi, s. f. (Înv.) Eșec, insucces, nereușită. – Pref. ne- + izbândă.

NEIZBẤNDĂ s. f. Eșec, insucces, nereușită. – Ne- + izbândă.

NEIZBÎ́NDĂ, neizbînzi, s. f. Înfrîngere, eșec, insucces. Nu se împăca cu neizbînda. DUMITRIU, N. 136.

neizbấndă (înv.) s. f., g.-d. art. neizbấnzii; pl. neizbấnzi

neizbândă s. f., g.-d. art. neizbânzii; pl. neizbânzi

NEIZBÂNDĂ s. v. eșec, insucces, nereușită.

Neizbândă ≠ izbândă

neizbândă f. lipsă de succes.

neizbî́ndă f., pl. zĭ. Lipsă de izbîndă, nereușită, nesucces.

neizbîndă s. v. EȘEC. INSUCCES. NEREUȘITĂ.