NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată); p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Pref. ne- + istovit.

NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată): p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Ne- + istovit.

NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este mereu activ, care nu obosește; (despre ceea ce ține de natura omenească) care nu secătuiește, nesfîrșit; p. ext. intens și continuu. Acum știa din ce adînc de veac îi veneau puterile neistovite, cînd ceilalți, unul cîte unul, cădeau. C. PETRESCU, Î. I 261. ♦ (Despre un efort) Intens și continuu. Muncă neistovită.

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. neistovítă, pl. neistovíte

neistovít adj. m., pl. neistovíți; f. sg. neistovítă, pl. neistovíte

NEISTOVÍT adj. 1. v. neobosit. 2. v. inepuizabil.

Neistovit ≠ epuizat, istovit

neistovit a. și adv. neîmplinit: neistovit nu piere OD.

NEISTOVIT adj. 1. neobosit, neostenit, (livr.) infatigabil, (rar) neodihnit, (pop.) neostoit. (O activitate ~ în slujba patriei.) 2. inepuizabil, interminabil, neepuizabil, nesfîrșit, (fig.) nesecat. (O sursă ~ de...)