Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru neiertat

NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Ne- + iertat.
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat, neîngăduit, nepermis. Ținea mînele tenerei dame strînse întru ale sale cu o familiaritate neiertată altui decît unui bărbat. NEGRUZZI, S. I 37.
neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáte
neiertát adj. m. (sil. -ier-), pl. neiertáți; f. sg. neiertátă, pl. neiertáte
NEIERTÁT adj. v. nepermis.
Neiertat ≠ iertat
neiertat a. 1. care n’a fost iertat; 2. care nu merită iertare: e de neiertat.
NEIERTAT adj. neîngăduit, nepermis, (înv.) necăzut. (Un gest ~.)

Neiertat dex online | sinonim

Neiertat definitie

Intrare: neiertat
neiertat adjectiv
  • silabisire: -ier-