neiertător definitie

8 definiții pentru neiertător

NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Ne- + iertător.
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; sever, aspru, nemilos. Se născu în sufletul lor un simțămînt neiertător; își amintiră fiecare că nu-i asta nici prima și nici cea mai mare batjocură cu care Crețeștii împroașcă satul. V. ROM. iulie 1953, 133. Propaganda iezuită... face din ei oamenii cei mai neiertători către ceilalți de alt rit. BOLINTINEANU, O. 285.
neiertătór adj. m., pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre
neiertătór adj. m. (sil. -ier-), pl. neiertătóri; f. sg. și pl. neiertătoáre
NEIERTĂTÓR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. crud. 3. adj. v. neîngăduitor.
Neiertător ≠ iertător
NEIERTĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. crud, hain, implacabil, necruțător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~ pentru cineva.) 3. adj. intolerant, necruțător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiți.)

neiertător dex

Intrare: neiertător
neiertător adjectiv
  • silabisire: -ier-