Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 970329:

NEICĂ subst. 1. – b. (16 B III 102); Preda (Sd XXII); Neaica, munt. (Glos). 2. Neicu, ard, (Paș); -l (17 B III 220) etc.; – diac (Cat); Neicul (P Gov f° 18 vo) = Neiciul (16 B V 55); -escu. 3. Neicea b. (Ștef).

Neică dex online | sinonim

Neică definitie