NEICÚȚĂ s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -uță.

NEICÚȚĂ s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -uță.

NEICÚȚĂ s. m. Neiculiță. Măi neicuță depărcior, Nu-mi trimite-atîta dor. HODOȘ, P. P. 43. De cînd neicuța s-a dus, Trei garoafe-n poart-am pus. TEODORESCU, P. P. 275.

neicúță (pop.) (nei-) s. m., art. neicúța

neicúță s. m. (sil. nei-)

NEICÚȚĂ s. v. neicușor.

neicúță s.m. fără pl. (pop. și fam.) 1. neiculiță, neicușor. 2. (reg.) tată.

neicuță s. v. NEICUȘOR.