nehotărâre definitie

12 definiții pentru nehotărâre

NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Ne- + hotărâre.
NEHOTĂRÎ́RE s. f. Lipsă de hotărîre, ezitare, șovăială, îndoială. E în mine o nehotărîre parcă aproape de panică. CAMIL PETRESCU, U. N. 295. Evantia, îngrozită de cele ce auzise din gura lui Ahile, se frămînta în frigurile nehotărîrii. BART, E. 343.
nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii
nehotărâre s. f., g.-d. art. nehotărârii; pl. nehotărâri
NEHOTĂRÂRE s. 1. v. nesiguranță. 2. v. ezitare.
NEHOTĂRÂRE s. v. imprecizie.
nehotărîre f. starea celui nehotărît.
nehotărî́re f. Caracteru celuĭ nehotărît, indeciziune.
nehotărîre s. v. IMPRECIZIE.
NEHOTĂRÎRE s. 1. ezitare, nesiguranță, șovăială, șovăire. (~ cuiva la mers.) 2. codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, pregetare, șovăială, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ lui era nejustificată.)
NEHOTĂRÎRE. Subst. Nehotărîre, ezitare, codeală, codire, șovăială (fig.), șovăire (fig.), pregetare (pop.), indecizie. Îndoială, îndoire (înv.), nesiguranță, incertitudine, dubiu, semn de întrebare (fig.), echivoc, ambiguitate. Suspiciune, neîncredere, rezervă. Nestatornicie, instabilitate, nestabilitate, inconstanță, inconsecvență, neconsecvență; oscilare (fig.), oscilație (fig.), fluctuație, pendulare (fig.) Sfială, sfiiciune, sfiire, timiditate. Adj. Nehotărît, ezitant, șovăitor (fig.), șovăit (rar), șovăielnic (fig.), șovăind (rar), indecis, nedecis. Îndoielnic, îndoios (rar), nesigur, neclar, vag, echivoc, ambiguu (livr.), incert, dubios, suspect. Suspicios, neîncrezător, rezervat. Nestatornic, instabil, nestabil, schimbător, inconstant, neconstant, inconsecvent, neconsecvent; oscilant (fig.), fluctuant. Sfios, sfiicios, sfieț (înv.), timid. Vb. A fi nehotărît, a ezita, a se codi, a șovăi (fig.), a pregeta (pop.). A fi nesigur, a se îndoi, a sta la îndoială, a nu avea certitudinea, a fi în dubiu, a fi sub semn de întrebare, a sta în cumpănă, a cumpăni, a cîntări (fig.). A suspecta, a nu avea încredere (în ceva, în cineva). A oscila (fig.), a pendula (fig.). A se sfii, a nu îndrăzni, a nu se încumeta, a se jena să.... Adv. Fără convingere, fără siguranță; cu șovăire, cu pași nesiguri. În cumpănă, în cumpănire. V. evitare, frică, instabilitate, prudență, suspiciune.

nehotărâre dex

Intrare: nehotărâre
nehotărâre substantiv feminin