negustorie definitie

15 definiții pentru negustorie

NEGUSTORÍE, negustorii, s. f. 1. (La sg.) Activitate economică (particulară) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negoț, comerț (particular). 2. Afacere, întreprindere comercială. [Var.: (înv. și reg.) neguțătoríe s. f.] – Negustor + suf. -ie.
NEGUȚĂTORÍE s. f. v. negustorie.
NEGUSTORÍE, negustorii, s. f. 1. (La sg.) Activitate economică (particulară) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negoț, comerț (particular). 2. Afacere, întreprindere comercială. [Var.: (înv. și reg.) neguțătoríe s. f.] – Negustor + suf. -ie.
NEGUȚĂTORÍE s. f. v. negustorie.
NEGUSTORÍE, negustorii, s. f. 1. Profesiunea, starea sau calitatea de negustor; faptul de a vinde și a cumpăra mărfuri; negoț, comerț. Mergea bine negustoria lumînărarului. STANCU, D. 242. Apuca-n călătorie, Să facă negustorie. ALECSANDRI, P. P. 38. 2. Afacere. Mai făcea... nu-i vorbă, și alte negustorii. CREANGĂ, P. 112. – Variante: (învechit și regional) neguțătoríe (EMINESCU, N. 153), neguțitoríe (NEGRUZZI, S. I 297) s. f.
NEGUȚĂTORÍE s. f. v. negustorie.
negustoríe s. f., art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríile
negustoríe s. f., art. negustoría, g.-d. art. negustoríei; pl. negustoríi, art. negustoríile
NEGUSTORÍE s. v. comerț.
NEGUSTORÍE s. v. marfă, produs.
NEGUSTORÍE ~i f. 1) Activitate comercială particulară; comerț particular; negoț. 2) Ocupația negustorului. 3) depr. Tranzacție comercială (cu dedesubturi). /negustor + suf. ~ie
negustorie f. 1. meseria negustorului; 2. afacere comercială.
negustoríe f. Negoț, comerciŭ, trafic.
NEGUSTORIE s. comerț, negoț, (rar) prăvălie, (înv. și reg.) sfîrnărie, (turcism înv.) pazarlîc. (Se ocupa cu ~.)
negustorie s. v. MARFĂ. PRODUS.

negustorie dex

Intrare: negustorie
negustorie substantiv feminin
neguțătorie