negustori definitie

2 intrări

33 definiții pentru negustori

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.
NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦ Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [Var.: (înv. și reg.) neguțătorí vb. IV] – Din negustor.
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.
NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.
NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦ Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [Var.: (înv. și reg.) neguțătorí vb. IV] – Din negustor.
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.
NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. – Variantă: (învechit și regional) neguțătór (SADOVEANU, D. P. 48, ISPIRESCU, L. 24, ALEXANDRESCU, M. 373) s. m.
NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A cumpăra și a vinde pentru cîștig, a face negoț, a fi negustor de profesie. Bolbocean negustorea, Dar bănet ce cîștiga Cu săracii-l împărțea. TEODORESCU, P. P. 604. ♦ Tranz. A trafica, a specula. (Fig.) Nu dumnealor... Să ne mai smulgă plînsul înflorit Ca să-l negustorească prin vitrine! DEȘLIU, G. 10. – Variantă: (învechit și regional) neguțătorí (SBIERA, P. 230, GORJAN, H. IV 135) vb. IV.
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.
negustór s. m., pl. negustóri
negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă
negustór s. m., pl. negustóri
negustorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. negustoreáscă
NEGUSTÓR s. v. comerciant.
NEGUSTORÍ vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.
NEGUSTORÍ vb. v. comercializa, târgui, tocmi.
NEGUSTÓR ~i m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. /<lat. negotiatorius
A NEGUSTORÍ ~ésc intranz. pop. A fi negustor; a practica meseria de negustor; a face negoț. /Din negustor
negustor (neguțător) m. comerciant. [Lat. NEGOTIATOREM].
negustorì v. a face negoț.
neguțător m. V. negustor.
negustór, -eásă s., pl. f ese (d. neguțător). Comerciant, acela care vinde marfă.
2) negustorésc v. intr. Trăĭesc ca negustor: mulțĭ anĭ a negustorit. V. tr. Vechĭ. Trafichez, speculez. – Vechĭ și -guțăt-, -guțit- și -goțăt-.
neguțătór m. (d. negoț 2 saŭ lat. negotiator; it. negoziatore). Vechĭ. Negustor. – și -uțitór și -oțitór.
NEGUSTOR s. comerciant, (înv. și reg.) sfîrnar, (reg.) tîrguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar.
NEGUSTOREA s. comerciantă, negustoriță.
NEGUSTORI vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.
negustori vb. v. COMERCIALIZA. TÎRGUI. TOCMI.
NEGUSTORIȚĂ s. comerciantă, negustoreasă.
negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător.

negustori dex

Intrare: negustor
neguțător
negustor substantiv masculin
Intrare: negustori
negustori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
neguțători verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a