negustoresc definitie

2 intrări

25 definiții pentru negustoresc

NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.
NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦ Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [Var.: (înv. și reg.) neguțătorí vb. IV] – Din negustor.
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.
NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.
NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦ Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [Var.: (înv. și reg.) neguțătorí vb. IV] – Din negustor.
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.
NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești adj. De negustor. Harabagiul nostru s-a hotârît ca de-acum să aibă a face mai mult cu parte negustorească. CREANGĂ, P. 111. ♦ Care se referă la comerț, de comerț; comercial.
NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A cumpăra și a vinde pentru cîștig, a face negoț, a fi negustor de profesie. Bolbocean negustorea, Dar bănet ce cîștiga Cu săracii-l împărțea. TEODORESCU, P. P. 604. ♦ Tranz. A trafica, a specula. (Fig.) Nu dumnealor... Să ne mai smulgă plînsul înflorit Ca să-l negustorească prin vitrine! DEȘLIU, G. 10. – Variantă: (învechit și regional) neguțătorí (SBIERA, P. 230, GORJAN, H. IV 135) vb. IV.
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.
negustorésc adj. m., f. negustoreáscă; pl. m. și f. negustoréști
negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă
negustorésc adj. m., f. negustoreáscă; pl. m. și f. negustoréști
negustorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. negustoreáscă
NEGUSTORÉSC adj. v. comercial.
NEGUSTORÍ vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.
NEGUSTORÍ vb. v. comercializa, târgui, tocmi.
NEGUSTORÉSC negustoreáscă (negustoréști) 1) Care este caracteristic negustorilor; de negustor. 2) Care ține de negustorie; propriu negustoriei; comercial. /negustor + suf. ~esc
A NEGUSTORÍ ~ésc intranz. pop. A fi negustor; a practica meseria de negustor; a face negoț. /Din negustor
negustoresc a. de negustor.
negustorì v. a face negoț.
1) negustorésc, -eáscă adj. adj. De negustor, comercial.
2) negustorésc v. intr. Trăĭesc ca negustor: mulțĭ anĭ a negustorit. V. tr. Vechĭ. Trafichez, speculez. – Vechĭ și -guțăt-, -guțit- și -goțăt-.
NEGUSTORESC adj. comercial, (livr.) mercantil. (Afaceri ~.)
NEGUSTORI vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.
negustori vb. v. COMERCIALIZA. TÎRGUI. TOCMI.

negustoresc dex

Intrare: negustoresc
negustoresc adjectiv
Intrare: negustori
negustori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
neguțători verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a