33 definiții pentru neguțători
NEGUSTÓR, negustori,
s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [
Var.: (
înv. și
reg.)
neguțătór s. m.] –
Lat. negotiatorius sau
neguța +
suf. -tor.
NEGUSTORÍ, negustoresc,
vb. IV.
Intranz. și
refl. (
Înv. și
pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦
Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [
Var.: (
înv. și
reg.)
neguțătorí vb. IV] – Din
negustor. NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor. NEGUȚĂTORÍ vb. IV
v. negustori. NEGUSTÓR, negustori,
s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [
Var.: (
înv. și
reg.)
neguțătór s. m.] –
Lat. negotiatorius sau
neguța +
suf. -tor.
NEGUSTORÍ, negustoresc,
vb. IV.
Intranz. și
refl. (
Înv. și
pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦
Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [
Var.: (
înv. și
reg.)
neguțătorí vb. IV] – Din
negustor.
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor. NEGUȚĂTORÍ vb. IV
v. negustori. NEGUSTÓR, negustori,
s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. – Variantă: (învechit și regional)
neguțătór (SADOVEANU, D. P. 48, ISPIRESCU, L. 24, ALEXANDRESCU, M. 373)
s. m. NEGUSTORÍ, negustoresc,
vb. IV.
Intranz. (Rar) A cumpăra și a vinde pentru cîștig, a face negoț, a fi negustor de profesie. Bolbocean negustorea, Dar bănet ce cîștiga Cu săracii-l împărțea. TEODORESCU, P. P. 604. ♦
Tranz. A trafica, a specula. (
Fig.) Nu dumnealor... Să ne mai smulgă plînsul înflorit Ca să-l negustorească prin vitrine! DEȘLIU, G. 10. – Variantă: (învechit și regional)
neguțătorí (SBIERA, P. 230, GORJAN, H. IV 135)
vb. IV.
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor. NEGUȚĂTORÍ vb. IV
v. negustori. negustór s. m.,
pl. negustóri
negustorí (a ~) (
înv.,
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. negustorésc,
imperf. 3
sg. negustoreá;
conj. prez. 3 să negustoreáscă
negustór s. m., pl. negustóri negustorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. negustoreáscă NEGUSTÓR s. v. comerciant. NEGUSTORÍ vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. NEGUSTORÍ vb. v. comercializa, târgui, tocmi. NEGUSTÓR ~i m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. /<lat. negotiatorius A NEGUSTORÍ ~ésc intranz. pop. A fi negustor; a practica meseria de negustor; a face negoț. /Din negustor negustor (neguțător) m. comerciant. [Lat. NEGOTIATOREM].
negustorì v. a face negoț.
neguțător m. V.
negustor. negustór, -eásă s., pl. f ese (d. neguțător). Comerciant, acela care vinde marfă.
2) negustorésc v. intr. Trăĭesc ca negustor: mulțĭ anĭ a negustorit. V. tr. Vechĭ. Trafichez, speculez. – Vechĭ și
-guțăt-, -guțit- și
-goțăt-. neguțătór m. (d. negoț 2 saŭ lat. negotiator; it. negoziatore). Vechĭ. Negustor. – și
-uțitór și
-oțitór. NEGUSTOR s. comerciant, (înv. și reg.) sfîrnar, (reg.) tîrguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar. NEGUSTOREASĂ s. comerciantă, negustoriță. NEGUSTORI vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. negustori vb. v. COMERCIALIZA. TÎRGUI. TOCMI. NEGUSTORIȚĂ s. comerciantă, negustoreasă. negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (
peior.) mic afacerist, întreprinzător.
Neguțători dex online | sinonim
Neguțători definitie
Intrare: negustor
negustor substantiv masculin
Intrare: negustori
negustori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
neguțători verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a