neguțător definitie

18 definiții pentru neguțător

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.
NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.
NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. – Variantă: (învechit și regional) neguțătór (SADOVEANU, D. P. 48, ISPIRESCU, L. 24, ALEXANDRESCU, M. 373) s. m.
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.
negustór s. m., pl. negustóri
negustór s. m., pl. negustóri
NEGUSTÓR s. v. comerciant.
NEGUSTÓR ~i m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. /<lat. negotiatorius
negustor (neguțător) m. comerciant. [Lat. NEGOTIATOREM].
neguțător m. V. negustor.
negustór, -eásă s., pl. f ese (d. neguțător). Comerciant, acela care vinde marfă.
neguțătór m. (d. negoț 2 saŭ lat. negotiator; it. negoziatore). Vechĭ. Negustor. – și -uțitór și -oțitór.
NEGUSTOR s. comerciant, (înv. și reg.) sfîrnar, (reg.) tîrguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar.
NEGUSTOREA s. comerciantă, negustoriță.
NEGUSTORIȚĂ s. comerciantă, negustoreasă.
negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător.

neguțător dex

Intrare: negustor
neguțător
negustor substantiv masculin