NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor.

NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru3 (1). Avu mama doi feciori Cu ochii cam negrișori. HODOȘ, P. P. 205. Ochii-s negri negrișori. ȘEZ. III 19. Ia gîciți de cin’mi-i dor? De-un flăcău cam negrișor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32. ◊ (Substantivat) Rău ți-i ție, surioară, Rău ți-i ție, negrișoară? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 206.

!negrișór (ne-gri-) adj. m., s. m., pl. negrișóri; adj. f. negrișoáră, pl. negrișoáre

negrișór adj. m. (sil. -gri-), pl. negrișóri; f. sg. negrișoáră, pl. negrișoáre

NEGRIȘÓR adj. negruț, (pop.) negrior.

negrișór, -oáră adj. Cam negru.

NEGRIȘOR adj. negruț, (pop.) negrior.

negrișor, negrișori s. m. v. negru.