NEGRITÚRĂ s. f. (Rar) Înnegrire; (concr.) substanță care se folosește la vopsit în negru. – Negru + suf. -itură.

NEGRITÚRĂ s. f. (Rar) Înnegrire; (concr.) substanță care se folosește la vopsit în negru. – Negru + suf. -itură.

NEGRITÚRĂ s. f. (Cu sens colectiv) Materiale care se folosesc la vopsit în negru. În etajul de jos erau atelierele de talpă, în al doilea, atelierul de negritură și sus, uscătoarea. ARDELEANU, D. 101.

negritúră (rar) (ne-gri-) s. f., g.-d. art. negritúrii

negritúră s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. negritúrii

negritúră, negritúri, s.f. (reg.) 1. înnegrire, negreală, negreață. 2. rufă murdară de spălat. 3. struguri negri.

negritúră f., pl. ĭ (d. negru). Rufă neagră (necurată): negriturĭ și albiturĭ. V. negrea.