NEGREÁLĂ, negreli, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră, întunecată pe care o are un obiect sau o ființă. ♦ Materie colorantă de culoare neagră; vopsea neagră. ♦ (Pop.) Cerneală. ♦ (Reg.) Funingine. ♦ (Reg.) Murdărie. – Negru + suf. -eală. Cf. negri.

NEGREÁLĂ, negreli, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră, întunecată pe care o are un obiect sau o ființă. ♦ Materie colorantă de culoare neagră; vopsea neagră. ♦ (Pop.) Cerneală. ♦ (Reg.) Funingine. ♦ (Reg.) Murdărie. – Negru + suf. -eală. Cf. negri.

NEGREÁLĂ, negreli, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră, întunecată. În odaia întunecoasă... era vatra. Negreala pereților o întuneca mai tare. DUMITRIU, N. 157. ♦ Fig. Întunecime. Într-o noapte rece de august, mă întorceam de la vînat. Sălciile de pe maluri păreau niște monștri în negreala deasă. DUNĂREANU, CH. 115. ♦ (Concretizat) Materie care înnegrește, vopsea neagră. Uneori luam cu degetul negreală de pe gura cuptorului și ne zugrăveam mustăți și barbișoane, rîdeam să ne prăpădim. VLAHUȚĂ, O. A. II 86. ♦ (Regional) Cerneală. Îndată am gătit caiete, condeie nouă, negreală bună. NEGRUZZI, S. I 7. Sau negreala s-o gătat, Ori pe mine m-ai uitat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. ♦ Material lichid folosit pentru spoirea suprafețelor active ale formelor de turnătorie.

negreálă (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negrélii; pl. negréli

negreálă s. f. (sil. -grea-), g.-d. art. negrélii; pl. negréli

NEGREÁLĂ s. v. negru.

NEGREÁLĂ s. v. cerneală, funingine.

NEGREÁLĂ ~éli f. 1) Culoare neagră. 2) pop. Vopsea sau orice altă substanță de culoare neagră. /negru + suf. ~eală

negreală f. 1. negreață; 2. vax: negreală de uns cismele; 3. Tr. cerneală.

negreálă f., pl. elĭ. Calitatea de a fi negru. Substanță neagră (ca vaxu, cerneala).

NEGREALĂ s. negreață, negru, (rar) negrime, (reg.) cerneală.

negreală s. v. CERNEALĂ. FUNINGINE.

Necreală v. Acru 2.