NEGREÁȚĂ, negreți, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră; pată neagră. – Lat. nigritia sau negru + suf. -eață.

NEGREÁȚĂ, negreți, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră; pată neagră. – Lat. nigritia sau negru + suf. -eață.

NEGREÁȚĂ, (rar) negreți, s. f. Culoare neagră, pată neagră. Părul, în inele căzîndu-i pe grumaz, Punea negreți albastre pe straniul obraz! MACEDONSKI, O. I 214. Serile, viind despre Arad, pe șesul neted, vezi în fața ta parcă un alt cer, un fel de negreață întinsă în fața ta și nenumărate lumini risipite pe ea, focurile ce ard la crame. SLAVICI, O. II 90.

negreáță (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negréții; pl. negréți

negreáță s. f. (sil. -grea-), g.-d. art. negréții; pl. negréți

NEGREÁȚĂ s. v. negru.

NEGREÁȚĂ s. v. mișină, năgară, neghină, zizanie.

NEGREÁȚĂ ~éți f. 1) v. NEGREALĂ. 2) Pată de culoare neagră. /negru + suf. ~eață

negreață f. 1. calitatea lucrurilor negre: negreața părului; 2. pată neagră. [Lat. NIGRITIA].

negreáță f., pl. ețĭ (lat. nĭgrĭtia, it, negrezza). Calitatea de a fi negru. Substanță neagră.

NEGREAȚĂ s. negreală, negru, (rar) negrime, (reg.) cerneală.

negreață s. v. MIȘINĂ. NĂGARĂ. NEGHINĂ. ZIZANIE.