NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.

NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (în numele său sau din însărcinarea altuia).

negociatoáre (-ci-a-) s. f., g.-d. art. negociatoárei; pl. negociatoáre

negociatór (-ci-a-) s. m., pl. negociatóri

negociatoáre s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. negociatoárei; pl. negociatoáre

negociatór s. m. (sil. -ci-a-), pl. negociatóri

NEGOCIATÓR s. v. comerciant, negustor.

NEGOCIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care negociază. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. négociateur, lat. negotiator].

NEGOCIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care negociază. (< fr. négociateur, lat. negotiator)

NEGOCIATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care negociază. [Sil. -ci-a-] /<fr. négociateur

negociator m. cel ce negociază o afacere importantă.

*negociatór, -oáre adj. și s. Care negociază: negociatoriĭ tratatelor de la Westfalia s’aŭ întrunit la Onasbrück și la Münster.

negociator s. v. COMERCIANT. NEGUSTOR.