Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru nego╚Ť

NEG├ô╚Ü, (rar) nego╚Ťuri, s. n. 1. Activitate economic─â (├«n domeniul particular) privind circula╚Ťia m─ârfurilor, v├ónzarea ╚Öi cump─ârarea lor; schimb de produse sub form─â de v├ónzare-cump─ârare; negustorie, comer╚Ť (particular). ÔÖŽ Tranzac╚Ťie comercial─â; t├órg, ├«nvoial─â. 2. (├Änv. ╚Öi pop.; concr.) Marf─â. ÔÇô Lat. negotium.
NEG├ô╚Ü, (rar) nego╚Ťuri, s. n. 1. Activitate economic─â (├«n domeniul particular) privind circula╚Ťia m─ârfurilor, v├ónzarea ╚Öi cump─ârarea lor; schimb de produse sub form─â de v├ónzare-cump─ârare; negustorie, comer╚Ť (particular). ÔÖŽ Tranzac╚Ťie comercial─â; t├órg, ├«nvoial─â. 2. (├Änv. ╚Öi pop.; concr.) Marf─â. ÔÇô Lat. negotium.
NEG├ô╚Ü, nego╚Ťuri, s. n. 1. Comer╚Ť, negustorie. Hanul r─âmase lui Zibal, care urm─â nego╚Ťul pe seama lui. GHEREA, ST. CR. II 136. Pribegir─â din pricina aceasta, aduc├«nd s─âr─âcie p─âm├«ntului ╚Öi c─âdere nego╚Ťului. NEGRUZZI, S. I 144. 2. (├Änvechit ╚Öi regional) Marf─â. T├«rgurile erau slabe ╚Öi nego╚Ťul se vindea f─âr─â pre╚Ť. POPOVICI-B─éN─é╚ÜEANU, V. M. 105. S─â face-o bolt─â cu nego╚Ť de tot felul. RETEGANUL, P. III 20. ÔÇô Pl. ╚Öi: (rar) negoa╚Ťe (SEVASTOS, N. 137).
neg├│╚Ť (├«nv.) s. n.
neg├│╚Ť s. n., pl. neg├│╚Ťuri
NEG├ô╚Ü s. v. comer╚Ť.
NEGÓȚ s. v. afacere, chestiune, interese, marfă, problemă, produs, treabă.
neg├│╚Ť (neg├│╚Ťuri), s. n. ÔÇô Comer╚Ť. Lat. n─Ľg┼Źtium (Pu╚Öcariu 1164; Candrea-Dens., 1216; REW 5881), cf. it. negozio. Se poate presupune o origine it. (Pascu, Beitr├Ąge, 11), dar prezen╚Ťa din sec. XVI a unui pl. negoa╚Ťe, diftongat, pare s─â confirme tratamentul tradi╚Ťional. Der. negu╚Ťa, vb. (a t├«rgui; a cump─âra; a vinde), de la nego╚Ť (dup─â Pu╚Öcariu 1165 ╚Öi Candrea-Dens., 1217, din lat. *n─Ľg┼Źti─üri); negu╚Ť─âtor, s. m. (comerciant), cu suf. -tor (dup─â REW 5880 ╚Öi Rosetti, I, 169), din lat. n─Ľg┼Źti─ütor; dup─â Pascu, Beitr├Ąge, 11, din it.); negu╚Ť─âtoresc, adj. (de nego╚Ť); negu╚Ť─âtore╚Öte, adv. (├«n chip negustoresc); negu╚Ť─âtori, vb. (a face comer╚Ť); negu╚Ť─âtorie, s. f. (comer╚Ť); negu╚Ťitor (mr. negu╚Ťitor), s. m. (├«nv., cupe╚Ť); negustor, s. m. (comerciant; Arg., ├«n╚Öelat), reducere a formei anterioare; negustoreas─â (var. ├«nv., negu╚Ťitoreas─â), s. f. (so╚Ťie de negustor); negustoresc (var. ├«nv., negu╚Ťitoresc), adj. (comercial); negustore╚Öte, adv. (├«n chip negustoresc); negustori (var. ├«nv., negu╚Ťitori), vb. (a face nego╚Ť); negustorie (var. ├«nv., negu╚Ťitorie), s. f. (comer╚Ť, trafic); negocia, vb., din fr. n├ęgocier; negociator, s. m., din fr. n├ęgociateur; negocia╚Ťi(un)e, s. f., din fr. n├ęgociation.
NEG├ô╚Ü ~uri n. Comer╚Ť particular; negustorie. /<lat. negotium
neg├│╚Ť, neg├│╚Ťuri, s.n. (├«nv. ╚Öi pop.) 1. (la pl.) treburi, afaceri, ocupa╚Ťii; daraveri. 2. marf─â. 3. bun─âstare, avere, bog─â╚Ťie. 4. numele unui joc de copii.
nego╚Ť n. comer╚Ť, trafic. [Lat. NEGOTIUM].
1) neg├│╚Ť n., pl. ur─ş ╚Öi (vech─ş) oa╚Ťe (lat. n─Ľgotium, din nec, nic─ş, nu, ╚Öi ├│tium, repaus,r─âgaz; it. negozio). Comerci┼ş. Vech─ş. Rar az─ş (Trans. Ban.) Marf─â.
NEGO╚Ü s. comer╚Ť, negustorie, (rar) pr─âv─âlie, (├«nv. ╚Öi reg.) sf├«rn─ârie, (turcism ├«nv.) pazarl├«c. (Se ocupa cu ~.)
nego╚Ť s. v. AFACERE. CHESTIUNE. INTERESE. MARF─é. PROBLEM─é. PRODUS. TREAB─é.

Nego╚Ť dex online | sinonim

Nego╚Ť definitie

Intrare: nego╚Ť
nego╚Ť substantiv neutru