nefericit definitie

2 intrări

19 definiții pentru nefericit

NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit.
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Ne- + fericit.
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A nenoroci (pe cineva), a aduce nefericire (cuiva).
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. Care nu este fericit, care suferă, este cuprins de durere; nenorocit, trist, zdrobit. Un sentiment de revoltă îngrozitoare umplea inima nefericitului tată. BUJOR, S. 51. Orice sume ar fi trecut prin mînă-i, el tot nefericit ar fi fost. CARAGIALE, O. III 238. ◊ (Substantivat) Dară nefericitul, în învălmășeală, nu băgase de seamă că, alergînd după iepure, trecuse în valea plîngerii. ISPIRESCU, L. 8. Nefericite, ce ai îndrăznit a cugeta? EMINESCU, N. 70. Mi-i pricepe prea mult, nefericitule, cînd ți-oi împărtăși taina înfricoșată. ALECSANDRI, T. I 69. ♦ Care aduce nenorocire; funest, nefast. O, gînd nefericit! aiuri el. EMINESCU, N. 70.
nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă
nefericí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nefericeáscă
nefericít adj. m., pl. nefericíți; f. sg. nefericítă, pl. nefericíte
NEFERICÍ vb. a nenoroci. (Te rog să nu-l ~.)
NEFERICÍT adj. 1. nenorocit, (înv.) neferice, pătimaș. (Un om tare ~.) 2. v. dezastruos.
A neferici ≠ a ferici
Nefericit ≠ fericit
A NEFERICÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A face să nu fie fericit. /Din nefericit
nefericit a. lipsit de fericire.
nefericít, -ă adj. Fără fericire, nenorocit.
NEFERICI vb. a nenoroci. (Te rog să nu-l ~.)
NEFERICIT adj. 1. nenorocit, (înv.) neferice, pătimaș. (Un om tare ~.) 2. catastrofal, dezastruos, fatal, funest, nenorocit, tragic. (Un deznodămînt ~.)
nefericít adj. în sint. candidat nefericit (pol.) Candidat care a pierdut în lupta cu adversarul său politic ◊ „[J. Chirac] a reușit să se prezinte drept candidatul schimbărilor în fața «imobilului» său prieten de 30 de ani, Eduard Balladur, candidat nefericit al acestui scrutin prezidențial.” ◊ „22” 19/95 p. 16 (trad. fr. malheureux „perdant”; DEX – alte sensuri)

nefericit dex

Intrare: nefericit
nefericit adjectiv
Intrare: neferici
neferici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a