Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru nefericire

NEFERIC├Ź, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. ÔÇô Din nefericit (derivat regresiv).
NEFERIC├ŹRE, nefericiri, s. f. Starea, situa╚Ťia celui nefericit; nenorocire; ├«nt├ómplare, ├«mprejurare care aduce cuiva suferin╚Ť─â, necaz, nenorocire. ÔŚŐ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din p─âcate. ÔÇô Pref. ne- + fericire.
NEFERIC├Ź, nefericesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A aduce cuiva nefericire. ÔÇô Din nefericit (derivat regresiv).
NEFERIC├ŹRE, nefericiri, s. f. Starea, situa╚Ťia celui nefericit; nenorocire; ├«nt├ómplare, ├«mprejurare care aduce cuiva suferin╚Ť─â, necaz, nenorocire. ÔŚŐ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din p─âcate. ÔÇô Ne- + fericire.
NEFERIC├Ź, nefericesc, vb. IV. Tranz. A nenoroci (pe cineva), a aduce nefericire (cuiva).
NEFERIC├ŹRE, nefericiri, s. f. Starea celui nefericit; nenorocire. C├«teva clipe i-am f─âcut s─â uite propriile lor nefericiri ╚Öi s─â se ├«nduio╚Öeze de ale altora. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, ├Ä. 12. ├Ämi r─âm─âsese ad├«nc s─âpat─â ├«n memorie suvenirea nefericirii ╚Öi mizeriei lor. CARAGIALE, O. III 145. De c├«nd te-ai dus, toate nefericirile m-au ├«mpresurat. NEGRUZZI, S. I 62. ÔŚŐ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din p─âcate.
neferic├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. neferic├ęsc, imperf. 3 sg. neferice├í; conj. prez. 3 s─â neferice├ísc─â
neferic├şre s. f., g.-d. art. neferic├şrii; pl. neferic├şri
neferic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. neferic├ęsc, imperf. 3 sg. neferice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. neferice├ísc─â
neferic├şre s. f., g.-d. art. neferic├şrii; pl. neferic├şri
NEFERIC├Ź vb. a nenoroci. (Te rog s─â nu-l ~.)
NEFERIC├ŹRE s. nenoroc, nenorocire, (├«nv.) meser─âtate, mi╚Öel─âtate. (~ vie╚Ťii lui.)
A neferici Ôëá a ferici
Nefericire Ôëá fericire, noroc
A NEFERIC├Ź ~├ęsc tranz. rar (persoane) A face s─â nu fie fericit. /Din nefericit
NEFERIC├ŹRE ~i f. 1) Stare a celui nefericit. 2) ├Änt├ómplare care aduce suferin╚Ťa, necaz cuiva. ÔŚŐ Din ~ din nenorocire; din p─âcate. /ne- + fericire
nefericire f. 1. stare demnă de compătimire; 2. soartă, întâmplare rea.
neferic├şre f. Nenorocire, situa╚Ťiune sa┼ş ├«nt├«mplare nefericit─â.
NEFERICI vb. a nenoroci. (Te rog s─â nu-l ~.)
NEFERICIRE s. nenoroc, nenorocire, (├«nv.) meser─âtate, mi╚Öel─âtate. (~ vie╚Ťii lui.)
NEFERICIRE. Subst. Nefericire, nenorocire, necaz. Dezam─âgire, decep╚Ťie, deziluzie, dezn─âdejde, desperare. Triste╚Ťe, ├«ntristare, jale, durere (fig.), ├«ndurerare, amar, am─âr├«re (rar), am─âr─âciune, suferin╚Ť─â, suferire (├«nv.), necaz, sup─ârare, dezolare, m├«hnire, zdrobire (fig.). Nefericit, nenorocit. Adj. Nefericit, neferice (├«nv.), nenorocit. Dezam─âgit, decep╚Ťionat, deziluzionat, dezn─âd─âjduit, desperat. Trist, ├«ntristat, ab─âtut, zdrobit (fig.), d─âr├«mat (fig.), neconsolat, nem├«ng├«iat, ├«ndurerat, amar (fig.), am─âr├«t, m├«hnit, nec─âjit, sup─ârat, dezolat. Vb. A fi nefericit, a fi nenorocit, a fi nec─âjit. A neferici (rar), a aduce (cuiva) nefericire, a nenoroci, a am─âr├«, a nec─âji, a n─âp─âstui. A dezn─âd─âjdui, a despera. A se ├«ntrista, a se am─âr├« (fig.), a se ├«ndurera, a se m├«hni. A-i fi (cuiva) via╚Ťa amar─â, a fi vai ╚Öi amar de via╚Ťa cuiva, a fi vai de capul cuiva. A se nenoroci, a-╚Öi distruge via╚Ťa. Adv. Din nefericire, din nenorocire, din p─âcate. V. dezastru, durere, necaz, nepl─âcere, sup─ârare, triste╚Ťe.

Nefericire dex online | sinonim

Nefericire definitie

Intrare: neferici
neferici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nefericire
nefericire substantiv feminin