neferecat a. care n’a fost ferecat: moară neferecată PANN.

moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

NEFERECÁT adj. v. MOARĂ (1). Instalație special amenajată pentru măcinarea cerealelor; clădire, construcție prevăzută cu asemenea instalații. ◊ Expr. A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva) gura ca o moară (hodorogită sau stricată, neferecată etc.) = a vorbi mult (și inutil), a nu-i tăcea gura. [DEX ’98]