NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut2.

NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Ne- + făcut2.

NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost (încă) făcut; necreat, nelucrat, nesăvîrșit. (Substantivat) Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface. EMINESCU, O. I 132. ◊ (Substantivat, în expr.) A face o nefăcută = a face o poznă, o boroboață, o ispravă (1).

NEFĂCÚT adj. v. nerealizat.

NEFĂCUT adj. neîndeplinit, nerealizat, nesăvîrșit. (Cu planul ~.)