NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.

NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Ne- + fățărit.

NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Rar) Sincer, deschis, neprefăcut. Noi nu înțelegem altă critică decît pe cea dreaptă, nepărtinitoare, nefățărită. ODOBESCU, S. I 504.

nefățărít (înv.) adj. m., pl. nefățăríți; f. nefățărítă, pl. nefățăríte

nefățărít adj. m., pl. nefățăríți; f. sg. nefățărítă, pl. nefățăríte

NEFĂȚĂRÍT adj. v. cinstit, drept, imparțial, neparțial, nepărtinitor, neprefăcut, obiectiv, sincer.

nefățărit adj. v. CINSTIT. DREPT. IMPARȚIAL. NEPARȚIAL. NEPĂRTINITOR. NEPREFĂCUT. OBIECTIV. SINCER.