NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumirí vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).

NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

NEDUMIRÍT, -Ă adj. v. nedumerit.

NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumirí vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).

NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj. ] – Ne- + dumerit.

NEDUMIRÍ vb. IV v. nedumeri.

NEDUMIRÍT, -Ă adj. v. nedumerit.

NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune (pe cineva) în nedumerire; a uimi. Compatriotul acela de sus, de la camera 53 a hotelului «Molière», îl nedumerea cu totul. C. PETRESCU, A. 317.

NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit; nelămurit, surprins, uluit. Irena era sincer nedumerită, dincolo de motivul real al supărării ei. CAMIL PETRESCU, N. 135. Țăranii rămaseră pe loc. Se uitară unii la alții nedumeriți. REBREANU, R. I 231. Se uită un moment la mine nedumerită și întrebător, apoi iute se înroși. HOGAȘ, M. N. 30.

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 sg. și pl. nedumereáscă

NEDUMERÍ vb. v. mira.

NEDUMERÍ vb. v. codi, ezita, pregeta, șovăi.

NEDUMERÍT adj. 1. v. mirat. (Om ~.) 2. v. nelămurit. 3. v. dezorientat.

A nedumeri ≠ a dumeri

A NEDUMERÍ ~ésc tranz. (persoane) A pune în încurcătură, trezind mirare. /Din nedumerit

NEDUMERÍT ~tă (~ți, ~te) Care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru. /ne- + dumerit

nedumerit a. nehotărît, nesigur: nedumerită temere OD.

nedumerít, -ă adj. Care nu e dumerit, nu pricepe ce a fost saŭ nu știe ce să facă.

NEDUMERI vb. a (se) mira, (înv.) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă ~ ce-mi spui; să nu te ~ dacă...)

nedumeri vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ȘOVĂI.

NEDUMERIT adj. 1. mirat. (Om ~.) 2. nelămurit. (E puțin ~.) 3. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (Împrejurarea l-a lăsat ~.)