Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru nedumirit

NEDUMER├Ź, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face s─â fie nedumerit, s─â nu ├«n╚Ťeleag─â ceva, a pune pe cineva ├«n ├«ncurc─âtur─â; a mira. [Var.: nedumir├ş vb. IV] ÔÇô Din nedumerit (derivat regresiv).
NEDUMER├ŹT, -─é, nedumeri╚Ťi, -te, adj. Care nu este dumerit, l─âmurit; care este mirat, ├«ncurcat ├«n fa╚Ťa unui fapt, a unui lucru etc.; nea╚Öteptat, neclar. [Var.: nedumir├şt, -─â adj.] ÔÇô Pref. ne- + dumerit.
NEDUMIR├Ź vb. IV nedumeri.
NEDUMIR├ŹT, -─é adj. v. nedumerit.
NEDUMER├Ź, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face s─â fie nedumerit, s─â nu ├«n╚Ťeleag─â ceva, a pune pe cineva ├«n ├«ncurc─âtur─â; a mira. [Var.: nedumir├ş vb. IV] ÔÇô Din nedumerit (derivat regresiv).
NEDUMER├ŹT, -─é, nedumeri╚Ťi, -te, adj. Care nu este dumerit, l─âmurit; care este mirat, ├«ncurcat ├«n fa╚Ťa unui fapt, a unui lucru etc.; nea╚Öteptat, neclar. [Var.: nedumir├şt, -─â adj. ] ÔÇô Ne- + dumerit.
NEDUMIR├Ź vb. IV v. nedumeri.
NEDUMIR├ŹT, -─é adj. v. nedumerit.
NEDUMER├Ź, nedumeresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune (pe cineva) ├«n nedumerire; a uimi. Compatriotul acela de sus, de la camera 53 a hotelului ┬źMoli├Ęre┬╗, ├«l nedumerea cu totul. C. PETRESCU, A. 317.
NEDUMER├ŹT, -─é, nedumeri╚Ťi, -te, adj. Care nu este dumerit; nel─âmurit, surprins, uluit. Irena era sincer nedumerit─â, dincolo de motivul real al sup─âr─ârii ei. CAMIL PETRESCU, N. 135. ╚Ü─âranii r─âmaser─â pe loc. Se uitar─â unii la al╚Ťii nedumeri╚Ťi. REBREANU, R. I 231. Se uit─â un moment la mine nedumerit─â ╚Öi ├«ntreb─âtor, apoi iute se ├«nro╚Öi. HOGA╚ś, M. N. 30.
nedumer├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nedumer├ęsc, imperf. 3 sg. nedumere├í; conj. prez. 3 s─â nedumere├ísc─â
nedumer├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nedumer├ęsc, imperf. 3 sg. nedumere├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. nedumere├ísc─â
NEDUMER├Ź vb. v. mira.
NEDUMER├Ź vb. v. codi, ezita, pregeta, ╚Öov─âi.
NEDUMER├ŹT adj. 1. v. mirat. (Om ~.) 2. v. nel─âmurit. 3. v. dezorientat.
A nedumeri Ôëá a dumeri
A NEDUMER├Ź ~├ęsc tranz. (persoane) A pune ├«n ├«ncurc─âtur─â, trezind mirare. /Din nedumerit
NEDUMER├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care este mirat, ├«ncurcat ├«n fa╚Ťa unui fapt, a unui lucru. /ne- + dumerit
nedumerit a. nehotărît, nesigur: nedumerită temere OD.
nedumer├şt, -─â adj. Care nu e dumerit, nu pricepe ce a fost sa┼ş nu ╚Ötie ce s─â fac─â.
NEDUMERI vb. a (se) mira, (înv.) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă ~ ce-mi spui; să nu te ~ dacă...)
nedumeri vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ╚śOV─éI.
NEDUMERIT adj. 1. mirat. (Om ~.) 2. nel─âmurit. (E pu╚Ťin ~.) 3. derutat, descump─ânit, dezorientat, ├«ncurcat, perplex, z─âp─âcit, (livr.) deconcertat, (├«nv. ╚Öi fam.) sastisit. (├Ämprejurarea l-a l─âsat ~.)

Nedumirit dex online | sinonim

Nedumirit definitie

Intrare: nedumerit
nedumerit adjectiv
nedumirit
Intrare: nedumeri
nedumiri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
nedumeri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a