Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru nedumerire

NEDUMER├Ź, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face s─â fie nedumerit, s─â nu ├«n╚Ťeleag─â ceva, a pune pe cineva ├«n ├«ncurc─âtur─â; a mira. [Var.: nedumir├ş vb. IV] ÔÇô Din nedumerit (derivat regresiv).
NEDUMER├ŹRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; ├«ncurc─âtur─â. ÔÇô Pref. ne- + dumerire.
NEDUMIR├Ź vb. IV nedumeri.
NEDUMER├Ź, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face s─â fie nedumerit, s─â nu ├«n╚Ťeleag─â ceva, a pune pe cineva ├«n ├«ncurc─âtur─â; a mira. [Var.: nedumir├ş vb. IV] ÔÇô Din nedumerit (derivat regresiv).
NEDUMER├ŹRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; ├«ncurc─âtur─â. ÔÇô Ne- + dumerire.
NEDUMIR├Ź vb. IV v. nedumeri.
NEDUMER├Ź, nedumeresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune (pe cineva) ├«n nedumerire; a uimi. Compatriotul acela de sus, de la camera 53 a hotelului ┬źMoli├Ęre┬╗, ├«l nedumerea cu totul. C. PETRESCU, A. 317.
NEDUMER├ŹRE, nedumeriri, s. f. Uimire, nel─âmurire, mirare. Mi-a c─âzut, tremur├«nd, cu capul pe um─ârul meu drept... Nu pl├«ngeam nici unul... Eram ca ├«ntr-o nedumerire n─âprasnic─â. SADOVEANU, O. VIII 24. Mama, surorile, to╚Ťi cei de fa╚Ť─â erau surprin╚Öi p├«n─â la nedumerire de noua interpretare. CAMIL PETRESCU, U. N. 35.
nedumer├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nedumer├ęsc, imperf. 3 sg. nedumere├í; conj. prez. 3 s─â nedumere├ísc─â
nedumer├şre s. f., g.-d. art. nedumer├şrii; pl. nedumer├şri
nedumer├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nedumer├ęsc, imperf. 3 sg. nedumere├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. nedumere├ísc─â
nedumer├şre s. f., g.-d. art. nedumer├şrii, pl. nedumer├şri
NEDUMER├Ź vb. v. mira.
NEDUMER├Ź vb. v. codi, ezita, pregeta, ╚Öov─âi.
NEDUMER├ŹRE s. 1. v. mirare. 2. v. nel─âmurire. 3. v. dezorientare.
A nedumeri Ôëá a dumeri
A NEDUMER├Ź ~├ęsc tranz. (persoane) A pune ├«n ├«ncurc─âtur─â, trezind mirare. /Din nedumerit
nedumerire f. nesiguran╚Ť─â.
nedumer├şre f. Lips─â de dumerire, nepricepere a unu─ş lucru.
NEDUMERI vb. a (se) mira, (înv.) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă ~ ce-mi spui; să nu te ~ dacă...)
nedumeri vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ╚śOV─éI.
NEDUMERIRE s. 1. mirare. (L-a cuprins ~.) 2. nelămurire. (Are o mică ~.) 3. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~.)

Nedumerire dex online | sinonim

Nedumerire definitie

Intrare: nedumeri
nedumiri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
nedumeri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nedumerire
nedumerire substantiv feminin