nedreptate definitie

12 definiții pentru nedreptate

NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Pref. ne- + dreptate.
NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Ne- + dreptate.
NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate, injustiție; faptă nedreaptă. Mare nedreptate, dom’le prefect! A rămas și satul fără învățător! REBREANU, R. II 93. Lovește lenea, viciul, răpirile, nedreptatea, oriunde le vei găsi, oricine ar fi făptuitorii. BOLINTINEANU, O. 440. În loc să facă alegere și îndreptare jeluitorilor, fac mai rea nedreptate. GOLESCU, Î. 96.
nedreptáte (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptắții; pl. nedreptắți
nedreptáte s. f. (sil. -drep-), g.-d. art. nedreptății, pl. nedreptăți
NEDREPTÁTE s. inechitate, injustiție, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strâmbătate, (înv. și reg.) strâmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.)
Nedreptate ≠ dreptate, echitate
NEDREPTÁTE ~ăți f. (negativ de la dreptate) Faptă nedreaptă, reprobabilă. * A face cuiva o ~ a nedreptăți pe cineva. [G.-D. nedreptății] /ne- + dreptate
nedreptate f. 1. lipsă de dreptate; 2. faptă contrară justiției.
nedreptáte f. Lipsă de dreptate, injustiție, inichitate.
NEDREPTATE s. inechitate, injustiție, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strîmbătate, (înv. și reg.) strîmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.)
SUMMUS IUS, SUMMA INIURIA (lat.) cel mai mare drept, cea mai mare nedreptate – Cicero, „De officiis”, I, 10, 33. Adagiu din dreptul roman. Aplicarea strictă a legii poate duce la acte de injustiție.

nedreptate dex

Intrare: nedreptate
nedreptate substantiv feminin
  • silabisire: -drep-