Dicționare ale limbii române

2 intrări

22 definiții pentru nedreptăți

NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Pref. ne- + dreptate.
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.
NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Ne- + dreptate.
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.
NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate, injustiție; faptă nedreaptă. Mare nedreptate, dom’le prefect! A rămas și satul fără învățător! REBREANU, R. II 93. Lovește lenea, viciul, răpirile, nedreptatea, oriunde le vei găsi, oricine ar fi făptuitorii. BOLINTINEANU, O. 440. În loc să facă alegere și îndreptare jeluitorilor, fac mai rea nedreptate. GOLESCU, Î. 96.
NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata (pe cineva) în chip nedrept, a face (cuiva) o nedreptate. I se părea lui că îl nedreptățește profund. Averea se împărțea, după o serie de legate deosebite, în trei părți. CAMIL PETRESCU, U. N. 33.
nedreptáte (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptắții; pl. nedreptắți
nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 să nedreptățeáscă
nedreptáte s. f. (sil. -drep-), g.-d. art. nedreptății, pl. nedreptăți
nedreptățí vb. (sil. -drep-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățésc, imperf. 3 sg. nedreptățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nedreptățeáscă
NEDREPTÁTE s. inechitate, injustiție, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strâmbătate, (înv. și reg.) strâmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.)
NEDREPTĂȚÍ vb. v. persecuta.
Nedreptate ≠ dreptate, echitate
NEDREPTÁTE ~ăți f. (negativ de la dreptate) Faptă nedreaptă, reprobabilă. * A face cuiva o ~ a nedreptăți pe cineva. [G.-D. nedreptății] /ne- + dreptate
A NEDREPTĂȚÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să suporte o nedreptate. /Din nedreptate
nedreptate f. 1. lipsă de dreptate; 2. faptă contrară justiției.
nedreptățì v. a face nedreptate.
nedreptáte f. Lipsă de dreptate, injustiție, inichitate.
nedreptățésc v. tr. Fac nedreptate cuĭva.
NEDREPTATE s. inechitate, injustiție, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strîmbătate, (înv. și reg.) strîmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.)
NEDREPTĂȚI vb. a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a strîmbătăți, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ ?)
SUMMUS IUS, SUMMA INIURIA (lat.) cel mai mare drept, cea mai mare nedreptate – Cicero, „De officiis”, I, 10, 33. Adagiu din dreptul roman. Aplicarea strictă a legii poate duce la acte de injustiție.

nedreptăți definitie

nedreptăți dex

Intrare: nedreptate
nedreptate substantiv feminin
  • silabisire: -drep-
Intrare: nedreptăți
nedreptăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -drep-