Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru nedrept─â╚Ťi

NEDREPT├üTE, nedrept─â╚Ťi, s. f. Lips─â de dreptate; fapt─â, situa╚Ťie nedreapt─â; inechitate; injusti╚Ťie. ÔÇô Pref. ne- + dreptate.
NEDREPT─é╚Ü├Ź, nedrept─â╚Ťesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva ├«n chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. ÔÇô Din nedreptate.
NEDREPT├üTE, nedrept─â╚Ťi, s. f. Lips─â de dreptate; fapt─â, situa╚Ťie nedreapt─â; inechitate; injusti╚Ťie. ÔÇô Ne- + dreptate.
NEDREPT─é╚Ü├Ź, nedrept─â╚Ťesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva ├«n chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. ÔÇô Din nedreptate.
NEDREPT├üTE, nedrept─â╚Ťi, s. f. Lips─â de dreptate, injusti╚Ťie; fapt─â nedreapt─â. Mare nedreptate, domÔÇÖle prefect! A r─âmas ╚Öi satul f─âr─â ├«nv─â╚Ť─âtor! REBREANU, R. II 93. Love╚Öte lenea, viciul, r─âpirile, nedreptatea, oriunde le vei g─âsi, oricine ar fi f─âptuitorii. BOLINTINEANU, O. 440. ├Än loc s─â fac─â alegere ╚Öi ├«ndreptare jeluitorilor, fac mai rea nedreptate. GOLESCU, ├Ä. 96.
NEDREPT─é╚Ü├Ź, nedrept─â╚Ťesc, vb. IV. Tranz. A trata (pe cineva) ├«n chip nedrept, a face (cuiva) o nedreptate. I se p─ârea lui c─â ├«l nedrept─â╚Ťe╚Öte profund. Averea se ├«mp─âr╚Ťea, dup─â o serie de legate deosebite, ├«n trei p─âr╚Ťi. CAMIL PETRESCU, U. N. 33.
nedrept├íte (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptß║»╚Ťii; pl. nedreptß║»╚Ťi
nedrept─â╚Ť├ş (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nedrept─â╚Ť├ęsc, imperf. 3 sg. nedrept─â╚Ťe├í; conj. prez. 3 s─â nedrept─â╚Ťe├ísc─â
nedrept├íte s. f. (sil. -drep-), g.-d. art. nedrept─â╚Ťii, pl. nedrept─â╚Ťi
nedrept─â╚Ť├ş vb. (sil. -drep-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nedrept─â╚Ť├ęsc, imperf. 3 sg. nedrept─â╚Ťe├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. nedrept─â╚Ťe├ísc─â
NEDREPT├üTE s. inechitate, injusti╚Ťie, neechitate, nejusti╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) str├ómb─âtate, (├«nv. ╚Öi reg.) str├ómb, (turcism ├«nv.) zulum. (A comite o ~.)
NEDREPT─é╚Ü├Ź vb. v. persecuta.
Nedreptate Ôëá dreptate, echitate
NEDREPT├üTE ~─â╚Ťi f. (negativ de la dreptate) Fapt─â nedreapt─â, reprobabil─â. * A face cuiva o ~ a nedrept─â╚Ťi pe cineva. [G.-D. nedrept─â╚Ťii] /ne- + dreptate
A NEDREPT─é╚Ü├Ź ~├ęsc tranz. (persoane) A face s─â suporte o nedreptate. /Din nedreptate
nedreptate f. 1. lips─â de dreptate; 2. fapt─â contrar─â justi╚Ťiei.
nedrept─â╚Ť├Č v. a face nedreptate.
nedrept├íte f. Lips─â de dreptate, injusti╚Ťie, inichitate.
nedrept─â╚Ť├ęsc v. tr. Fac nedreptate cu─şva.
NEDREPTATE s. inechitate, injusti╚Ťie, neechitate, nejusti╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) str├«mb─âtate, (├«nv. ╚Öi reg.) str├«mb, (turcism ├«nv.) zulum. (A comite o ~.)
NEDREPT─é╚ÜI vb. a n─âp─âstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (├«nv. ╚Öi reg.) a str├«mb─ât─â╚Ťi, (├«nv.) a obidi, (grecism ├«nv.) a catatrexi. (De ce ├«l ~ ?)
SUMMUS IUS, SUMMA INIURIA (lat.) cel mai mare drept, cea mai mare nedreptate ÔÇô Cicero, ÔÇ×De officiisÔÇŁ, I, 10, 33. Adagiu din dreptul roman. Aplicarea strict─â a legii poate duce la acte de injusti╚Ťie.

Nedrept─â╚Ťi dex online | sinonim

Nedrept─â╚Ťi definitie

Intrare: nedreptate
nedreptate substantiv feminin
  • silabisire: -drep-
Intrare: nedrept─â╚Ťi
nedrept─â╚Ťi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -drep-