NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Pref. ne- + domolit.

NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Ne- + domolit.

NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu e sau nu poate fi domolit; nepotolit, aprig. Cu obrazul îngust și privirea înfruntătoare și nedomolită. DUMITRIU, P. F. 60. Omul acesta fusese în tinereță uragan nedomolit. SADOVEANU, O. I 248.

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. nedomolítă, pl. nedomolíte

nedomolít adj. m., pl. nedomolíți; f. sg. nedomolítă, pl. nedomolíte

NEDOMOLÍT adj. 1. v. nestăpânit. 2. v. impetuos.

NEDOMOLIT adj. 1. nepotolit, nestăpînit, (fig.) nesățios. (Iubire ~ de bani.) 2. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.)