NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Pref. ne- + desăvârșire.

NEDESĂVÂRȘÍRE, nedesăvârșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, scădere, lipsă, cusur. – Ne- + desăvârșire.

NEDESĂVÎRȘÍRE, nedesăvîrșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, defect, cusur. Părîndu-mi stilul lor îndestul de deosebit de cele de mai nainte alcătuiri ale mele... m-am apucat să le îndreptez. Nu puțină osteneală am avut, găsind în ele multe neîndepliniri și nedesăvîrșiri. NEGRUZZI, S. II 169.

nedesăvârșíre (rar) s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

nedesăvârșíre s. f., g.-d. art. nedesăvârșírii; pl. nedesăvârșíri

NEDESĂVÂRȘÍRE s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.

Nedesăvârșire ≠ perfecțiune

nedesăvîrșire s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.