NÉDER, nederi, s. m. (Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. – Et. nec.

NÉDER, nederi, s. m. (Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. – Et. nec.

néder s. m., pl. néderi

néder s. m., pl. néderi

néder, néderi, s.m. (reg.) 1. om nătâng, om zăpăcit, nebun. 2. om îmbrăcat prost, cu hainele rupte, în dezordine. 3. bărbat tânăr, flăcău (care chiuie la horă). 4. bărbat voinic, puternic, vânjos.

néder adj. m. Vest. Prost, zăpăcit: era cam neder, cam nea’ntr’o parte (Br.-Voĭn. VR. 1912, 1, 51). Nebun (BSG, 1922, 163).