neder definitie

6 definiții pentru neder

NÉDER, nederi, s. m. (Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. – Et. nec.
NÉDER, nederi, s. m. (Reg.) Om nătâng; om zăpăcit, nebun. – Et. nec.
néder s. m., pl. néderi
néder s. m., pl. néderi
néder, néderi, s.m. (reg.) 1. om nătâng, om zăpăcit, nebun. 2. om îmbrăcat prost, cu hainele rupte, în dezordine. 3. bărbat tânăr, flăcău (care chiuie la horă). 4. bărbat voinic, puternic, vânjos.
néder adj. m. Vest. Prost, zăpăcit: era cam neder, cam nea’ntr’o parte (Br.-Voĭn. VR. 1912, 1, 51). Nebun (BSG, 1922, 163).

neder dex

Intrare: neder
neder substantiv masculin